Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Ce vor bărbații?

Încă 200 de secunde de frumusețe

O scurtă călătorie prin China. Mai exact: o foarte frumoasă filmare aeriană peste două zone declarate de către UNESCO drept...

Continuare...


Powered by

Ce vor bărbații?

Ramona Sandrinade @
6 March 2015

Susține și tu Webcultura! Pentru că, împreună, putem supraviețui ignoranței și ignoranților.

Mulțumim. (Vezi aici cine a donat până acum.)

Un bărbat nu plânge, nu este slab, nu se dă bătut… Ba da! Pentru că tot om este și el.

ce-vor-barbatiiBun! Deci despre ce vor femeile s-au scris sute de cărți și mii de articole. S-au făcut chiar și filme. Deși, în opinia mea, din toate reiese că, de fapt, amândoi vor același lucru. Dar, când spun asta, mă refer la doi oameni maturi, femeie și bărbat, care au realizat anumite aspecte în viață și știu exact ce își doresc, nefiindu-le teamă de responsabilitate și iubire!

O melodramă a bărbaților

Dar… bărbații? Știe cineva ce vrea bărbatul? Clar că nici eu. Eu doar voi scrie despre niște aspecte pe care le-am întâlnit și de care m-am lovit. Deși articolele mele par a vorbi despre stereotipuri, este greșit să fie înțelese așa. Eu nu împart lumea în bărbați și femei, proști și deștepți, frumoase și urâte. Eu doar mă lovesc la un moment dat de un aspect și socotesc să îl pun pe hârtie. Nu pot discuta despre toate aspectele într-un singur articol, ca atare, nu am cum să acopăr toate perspectivele unei discuții.

Acum voi vorbi despre faptul că trăiesc, de la o vreme, o melodramă a bărbaților. Nu zâmbiți. Chiar așa este.

Grădinarul

Îi aud tot mai des plângându-se de iubitele, prietenele și nevestele lor, admirând “mușcatele” din fereastra altora. Unii, chiar mai merg și le udă din când în când crezând, în naivitatea și prea-plinătatea lor, că sunt singurii grădinari în afara celor care le-au udat până atunci. Și după ce ei nu vor mai fi. Ba mai mult, ajung apoi să își compare soțiile cu amantele, de parcă e vina soției că ea merge la muncă, spală, face curat, are grijă de copii, de el și nu are amant care să îi dea bani și să o ducă la coafor, la manichiură și la sală să își bombeze fesele, să fie ca fata de la pagina cinci. Sau ca ea, mușcata valoroasă, întreținută de prostul casei și sexată de naivul grădinar!

Păcat! Mă gândesc că a existat ceva care i-a făcut să le aleagă pe consoartele lor, iar dacă a fost faptul că le-au dorit altfel decât pe alte femei – să fie frumoase, deștepte și devreme acasă – atunci să nu se mai plângă și să se mulțumească fix cu ceea ce singuri și-au ales. Să mulțumească și să se simtă binecuvântați! Dar ipocrizia e mare, iar adevărul iese repede la suprafață când realizăm că ne-am mințit singuri și că, oricât ne-am dori noi un gen de femeie alături, tot pe cealaltă o vom prefera. De ce? Simplu: pentru că ea este acolo în visele și subconștientul nostru ascuns și ne zgândărește până cedăm. Și cedezi! Că tentația este a ta, nu a ei sau a soției!

Eu recomand cu sinceritate ca oamenii să aleagă exact ceea ce le place și să nu se mai păcălească singuri cu stereotipurile pe care au fost educați să le aleagă!

Nemulțumitul

Apoi, sunt ceilalți. Ceilalți mult mai infantili, mai plini de ei, care toată ziua țipă și își povestesc nevestele pe la toți: că sunt geloase, că sunt grase, că sunt proaste, că nu îi înțeleg. Dar de ce țipați dragilor? Dacă voi chiar considerați că aveți acasă niște proaste care nu vă cunosc, vă înșelați. Voi știți exact că nu sunt geloase degeaba, dar țipați la ele pentru că sunteți complexați, frustrați și slabi, iar voi vă cunoașteți foarte bine

Știți că niciodată nu vă veți putea fixa doar pe o relație. Nu pentru că sunteți amorezi. Nuuuu, ci pentru că vă este pur și simplu teamă. Teamă să ajungeți să vă bazați și să depindeți de femeia voastră. De dragostea, brațele și căldura ei. Și când vă simțiți slăbiciunea, aruncați în ea cu tot ce vă vine pe limbă. Ea tace, înghite și dacă este proastă pentru ceva, este pentru că vă suportă având acest comportament de pitic îmbrăcat în mușchi și vorbe precum săgețile de darts. Sunt proaste pentru că speră că o să vă schimbați și, într-o zi, veți putea vedea ce aveți lângă voi!

Eu aș da un sfat, dar mă tem că sfaturile în dragoste nu își au rostul. Toți preferăm să alegem singuri, chiar dacă o să cădem de proști sau o să ne dăm cu capul de prag de ne va fluiera în el și ultima fărâmă de demnitate!

Exploratorul

Și mai există o tagmă. Cel care oricum ar arăta femeia de lângă el, oricât de deșteaptă ar fi, el doar o va folosi. O va minți. O va înșela. Și va fi într-o continuă căutare de altceva la alte femei.

După mine, trocul ar fi excepțional de corect dacă și femeia cu care este ar face exact același lucru. Schimb contra schimb. Când nu mai este, fiecare găsește în altă parte, că doar nu o să ajungi să cumperi un bou pentru un kilogram de carne, vorba bunicii.

Deștepte femeile de altă dată! Ar trebui să mergem la ele mai des. Uneori, sfaturile lor sunt inestimabil de valoroase!

Ce vor totuși bărbații de la o femeie?

Și tot ascultându-i cum se vaită și apoi își plâng în orgoliul rănit tocmai de propriile alegeri, acțiuni și decizii, mă întreb: ce vor totuși bărbații de la o femeie? Nu e de ajuns că o femeie se dă pe ea însâși unui bărbat? Că își dăruiește visele, speranțele și tot ce este ea? Că pune o bază la temelia lor și se implică cu toate acțiunile, alegerile și deciziile ei în acea relație și familie? Nu este de ajuns că sunt iubiți, ocrotiți și îngrijiți de ele? Că le dăruiesc copii și au grijă ca aceștia să crească oameni mari și frumoși? Că îi ascultă când vin de la muncă și încearcă să le ia din griji de pe umeri?

Stau și mă întreb, când găsești o astfel de femeie pe care culmea… tu ai ales-o, de ce ajungi să îți bați joc de tine, gândind întotdeauna că o altă ciocolată e mai gustoasă numai pentru că e a altuia? De ce ești mereu nemulțumit și o critici? De ce aștepți să fie mereu puternică și perfectă? Nu știu, întreb și eu așa, că de înțeles îmi este imposibil!

Ce vor bărbații? Să fie iubiți, ascultați, înțeleși, respectați… Și, totuși, după ce au toate acestea, își iau valiza, picioarele la spinare și o zbughesc la sănătoasa. Sau ți le trimit pe ale tale înapoi. Depinde de caz.

Cei care știu cu adevărat să fie bărbați

Eu cred însă, că ei au crescut de mici cu toporul deasupra capului: vei fi capul familiei! Atlasul! De tine va depinde siguranța, fericirea și binele familiei! Ei sunt de mici educați să nu simtă, să nu sufere, să nu plângă, să nu cedeze, să nu își arate slăbiciunile! Un bărbat nu plânge, nu este slab, nu se dă bătut! Ba da! Pentru că tot om este și el. Iar oamenii au sentimente și slăbiciuni. Dar trebuie să îți găsești ființa potrivită căreia să i le poți dezvălui fără vreo teamă că te va părăsi la greu și îți va întoarce spatele.

Responsabilitatea este cu adevărat pentru bărbați! Nu pentru orice bărbat ci pentru cei care știu cu adevărat să fie bărbați. Băieții care s-au maturizat cu adevărat după ce au fost și ei ciuruiți de viață. Și indiferent de ce am scris mai sus, eu știu că sunt foarte mulți bărbați adevărați! Chiar dacă ar părea că am generalizat, eu am vorbit aici despre excepții. Cele de care orice femeie ar trebui să stea departe până când ei se vor fi maturizat destul încât să știe că femeia este născută să fie iubită, prețuită și respectată și că, dacă va face asta, va deveni invincibil! Și viceversa, deoarece, în acest articol, oricând se poate înlocui cuvântul bărbat cu femeie.

Ce vor bărbații? Femei născute pe sufletul lor care să nu își dorească să îi schimbe și să le fure libertatea, femei care să îi înțeleagă și să știe că, orice ar fi, se pot baza pe ele, pe sufletul și încrederea ce le-au acordat-o.

(sursa foto)

Despre autor

Ramona Sandrina

| Blog | Facebook | De același autor

Unii cântă, alţii dansează step, iar eu scriu. Asta iubesc să fac. Textele mele sunt pentru toţi, dar asta nu înseamnă că toţi se vor regăsi în ele. La urma urmei, ele sunt ceva mai mult decât personal. Sunt carne din carnea gândurilor mele. Sânge din sângele sufletului meu. Spicuiri. Flash-uri. Emoţii, Fluturi. Zboruri. Căderi. Le-am adunat în cuvinte şi le-am dăruit.

    Comentarii
  1. ana saftoiu

    m am intrebat adesea,unde am gresit?De ce sotul meu nici dupa 32 de ani de casnicie nu s a maturizat?De ce am fost tradata?De ce am ramas singura sa duc greul?Nu l am inselat,chiar daca ar fi meritat,nu am facut o pt mine,pt ca nu meritam sa ma simt folosita chiar si de un amant,destul am fost folosita de cel pe car l am ales tatal copiilor mei.Singurul bine facut de sotul meu sunt cei doi copii,de care sunt mandra.Eu am crescut orfana de tata,copii mei au tata,dar a fost si este onorific.Acum sunt aproape de Apus de Soare,trenul a trecut de mult,a ramas gara pustie si goala.Lucrez de 9 ani in casele batranilor din Italia,sunt obosita si trista.Concluzia mea;unii oameni nu sunt nascuti sa fie oameni,sunt doar paraziti care reusesc sa insele chiar si viata!Patetic,nu?Cine a gresit?Eu ca mi am asumat tot greul si ca m am mintit crezand ca se va schimba?Sau el ca nu a vrut sa vada cat de greu imi este!Si culmea,el este o victima,pana la urma.

  2. cristina

    Sunt creatia si reflexia imaginii in oglinda a celor care se numesc onorific cu numele "mama" a ipocritelor ce cred ca stiu sa educe.... si sunt multe cu experienta de genu asta care plang, se vaita si apoi ajung sa se planga si ei viitorii barbati, nu e rau, dar ajung sa se planga cui.... altor femei, viitoare mame indiferent ce rol au la un momdendat in viata lor prietene, iubite, amante sau sotii??....pentru ca asa zisele mame au ales pe acei barbatii care erau neintelesi si cu o educatie precara.

  3. mirela

    Scumpa mea, am dat din greseala peste articolul tau, l-am citit cu placere si amuzament dar am simtit ca merita un mic ajutor din partea unei persoane cu oarecare experienta in domeniu, daca nu te superi 🙂
    In primul rand puteai sa numesti articolul "cum vad eu barbatii" pentru ca raspunsul tau la intrebarea din tilu nu se regaseste decat in doua fraze scurte si acolo in termeni generali si idelisti, dar sa trecem la subiect:
    ce vor barbatii? in general, din cauza mediului competitional in care sunt crescuti vor provocari, vor emotii puternice, vor sa fie eroii cuiva, vor sa fie invingatori ca sa fie apreciati si in felul acesta sa simta siguranta ca nu vor fi abandonati.
    Oricat de puternici ar parea, sunt de fapt niste persoane foarte nesigure si binenteles ca o buna parte din vina o purtam noi femeile.
    Daca intrebarea ta se refera la ce vor barbatii de la femei pentru a fi fideli, placuti si dedicati, raspunsul e incredere, apreciere si intelegere / consolare cand e cazul.
    Cum oferi acestea si cum le faci sa conteze in relatia ta tine numai si numai de talentul si inteligenta ta, necesita multa munca, rabdare dar rezultatul ofera satisfactii enorme pentru noi femeile. Nu e sentiment mai placut decat sa stii ca ai langa tine o persoana car ar trece si peste moarte pentru tine, dar acesta e un lucru rar si greu de obtinut.
    Nu e un lucru frumos ce spun dar e foarte adevarat ca orice femeie poate avea aproape orice barbat isi doreste daca stie ce are de facut.
    Zic "aproape" pentru ca exista si acei barbati foarte increzatori in persoana lor si foarte independenti care din pacate nu vor ramane niciodata langa o singura femeie pentru simplul fapt ca femeile nu-si doresc pentru toata viata asemenea partener la fel cum un barbat nu-si doreste o vedeta porno sau "muscata din fereastra" drept sotie pe viata.
    Dese ori vezi un barbat, sotul ideal, alaturi de o femeie neatragatoare si te intrebi oare de ce sta cu ea, ei bine, acea femeie din cauza ca a trebuit sa lupte cu aspectul fizic a invatat sa se faca placuta prin alte metode, a studiat barbatii si a invatat ce-i face sa zambeasca, sa fie fericiti, sa se simta acceptati si apreciati fara sa faca eforturi, fara sa-si incoarde muschii, fara sa se chinuie sa faca pe clovnul ca sa te faca sa razi incercand sa prepare reteta succesului.
    Daca ti-a dat macar o singura data de inteles ca te place, daca indeplineste cel putin un sfert din cerintele tale, daca te simti bine cu el in pat, daca ii plac masinile scumpe dar daca ar avea banii ar cumpara ceva pentru copii, l-ai gasit, poate fi al tau pe viata si e mai mult decat ai nevoie. Restul depinde de tine si de efortul pe care vrei sa-l investesti in fericirea ta.
    E important insa sa fii convinsa ca tu iti doresti un singur partener, altfel e foarte usor sa gasesti defecte suficiente incat sa treci singura la urmatorul.
    Fericirea ti-o construesti singura dar trebuie sa muncesti din greu pentru ea, nu oricine e capabil. Barbatii in general sunt foarte receptivi la incurajari si foarte maleabili, trebuie doar sa stii unde sa-i gadili si cum 🙂 Cel mai dur si mai groaznic barbat poate fi un inger pentru tine daca il vrei cu adevarat si stii cum sa ti-l apropii si sa-l tii langa tine.
    Sper sa nu va fi plictisit si sa gasiti ceva folositor in ceea ce v-am scris.
    Ramona, uita critica si concentreaza-te pe ce poti face tu pentru ca acel barbat sa te vrea doar pe tine si daca il vrei cu adevarat o sa-l ai asa cum ti l-ai dorit.
    Noapte buna dragutelor!

  4. gigi a katrin

    Ce vrem noi, bărbații
    Am fi vrut ca un articol cu această tema sa fie scris de un barbat. Cu respect pentru autoarea articolului, Ramona Sandrina, oricȃt de inteligenta şi de informata ar fi, apartine unui gen cu o polaritate opusa celei masculine, ale carui idei sunt filtrate de inimă. De aceea adevaratele dorinte ale barbatilor au ramas neintelese sau confundate cu cele feminine. Chiar autoarea spune:”…in acest articol oricand se poate inlocui cuvantul barbat cu femeie”. In logica, daca A=B si B=A, atunci A si B sunt acelasi lucru. Absurd in cazul femeii si barbatului ideali, care sunt diametral opusi. Articolul de mai sus ar fi trebuit intilulat:”Cum am vrea noi barbatii.”
    Nu am timp, de aceea voi prezenta succinct cateva dorinte ale unei parti dintre barbati, legate de voi “sexul slab”:
    - Feminitate. Nu ne plac femeile care la fiecare cateva cuvinte exclama: ce puii, pana, pixul si alte eufemisme ce substituie falusul folosesc. Nici cele care injura ca predecesorii taximetristilor. Nici cele neingrijite fizic si spiritual.
    - Fidelitate. Romanescul “femeie” provine din latinescul ”femina” care este alcatuit din sinteza a doi temneni: fides (credinta) si minus (minora). Instabilitatea sufletului feminin
    - a fost unul din subiectele literaturii din toate tarile: voi aminti numai de Eminescu si numai cu:”femeia e un lant/ ce se-mparte cu fratie intre doi si trei amanti” si contemporanul Ien Irtaca cu: ” Ca dragostea femeii-i trecatoare,
    Stiu si nebunii si netotii.
    Ea creste cu atat mai mare,
    Cu cat cresc portofelul si chilotii.”
    -Frumusete? Deficientele genetice se corecteaza cu minunile industriei cosmetice, sport, etc. Informatia abunda, vointa sa fie si, masca de inger va ascunde sufletul de vanator.
    -Inteligenta. Ce barbat nu si-ar dori o femeie cu care la o plimbare, la o cafea, sa sara peste proza vietii cotidiene si sa zboare in lumea ideilor?!
    -Sa fie mama si gospodina desavarsita, sa aiba si servici, etc., etc.
    Visam! Noi barbatii am vrea ca sotiile noastre sa posede intr-o singura faptura toate calitatile, pe cand, sotia- amanta perfecta este o gospodina execrabila, iar sotia-gospodina
    iti lasa patrunjel in gura, atunci cand o saruti.
    Dar meritam oare mai mult!? Un barbat mucalit ar spune ca se multumeste si cu o sotie batrana, bolnava incurabil si foarte bogata.

Comentează

Atitudini

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.