Către…

O emoționantă poezie de dragoste.

Mă iartă! cea din urmă oară
Ne întâlnim și mâna-ți țiu.
Mă iartă! liberă poți iară
Să fii, dar fericită nu.

Știu, într-un val de-nfiorare,
Cândva tu iar vei tresări,
Doar auzind un nume care
A fost al celui ce pieri.

Sunt vorbe cu tâlcuri puține.
Le-alungă cei mulți, cei trufași.
Dar ele sunt una cu tine,
Uitării nu poți să le lași.

O raclă-s cuvintele-acele,
Trecutu-ngropat e-n străfund.
Doar doi înțeleg ce spun ele,
Doar doi de-un fior se pătrund.

O clipă am fost împreună.
Alături – vecia-i nimic;
Simțirile toate, într-una,
Le-am ars – în sărutul unic.

Mă iartă! fu scurtă iubirea,
Dar tu să regreți n-are rost:
Ce grea ne-a părut despărțirea!
Mai grea întâlnirea-ar fi fost.

Mihail Lermontov
(15 octombrie 1814 – 27 iulie 1841),
Către…

ma-iarta

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

Adaugă comentariu