Câteodată

Of! Și câteodată bate
Și cu stele și cu nori
Și cu moarte și cu flori
Vântul, pe la noi prin sate.

Un amestec de durere,
Cu nădejdea că va fi
Mai senin în zori de zi
Și-om găsi vreo mângâiere.

Dar sub hamurile rupte,
Caii au îmbătrânit,
Frâiele au putrezit,
Iar cărările-s abrupte.

Fluieri a pustiu, cerneală,
Născocind un vis frumos,
Dar cuțitu-i pân la os
Și miroase-a răfuială.

Of! Și plouă câteodată,
Se văd nouri nourind,
Vânturile vânturind,
Cum n-a mai fost niciodată.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Emilia Amariei

Emilia Amariei De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu