Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Cântec șoptit

Pygmalion, varianta update

Her (2013): o romanţă SF (sau când tehnologia se insinuează prea adânc în viaţa reală). În plină eră a tehnologiei...

Continuare...


Powered by

Cântec șoptit

Sorin Tudorde @
5 October 2013

“Nimeni nu trăiește când vrea, ci când îi vine rândul.” (Zaharia Stancu)

O poezie pe care mulți o știu, chiar dacă unii dintre ei nu îi știu autorul.

Cântec șoptit

Odată am ucis o vrabie
Am tras cu praştia-n ea şi am lovit-o
Pe urmă o zi
Şi-o noapte întreagă
Am tot plâns-o şi am tot jelit-o

Nu m-a bătut mama, nu m-a certat
În mână ţineam o bucată de pâine
Degeaba mi-a spus
Degeaba mai plângi
Ce-ai omorât omorât rămâne

Mai târziu am crescut flăcăiandru
Şi m-am îndrăgostit nebuneşte de-o fată
Dar nu ştiu de ce
Într-o zi a murit
Şi-n altă zi a fost îngropată

Demult nu mai trag cu praştia-n vrăbii
Demult nu mai merg la nici o-ngropare
Când soarele-apune
După nişte măguri
Şi răsare în flăcări din mare.

Zaharia Stancu (5 octombrie 1902 – 5 decembrie 1974)

Silence is Blue, fotografie de Isabelle Menin.

Despre autor

Sorin Tudor

| Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

    Comentarii
  1. Poezia asta am citit-o prima oară când nu era încă timpul ei, eu fiind prea mic la vremea aia să înțeleg ceva mai mult decât că acel copil a ucis o vrabie. Și totuși, acum tot asta vreau să înțeleg.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.