Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Cântec despre tine

Roata vieții

Din pânza rece ce curgea Pe sub pământ, cândva… Am scos sus, la lumină Cu cofa plină, Apa vieţii. Din...

Continuare...


Inregistrare

Colaboratori

Trimite-ne un articol prin intermediul formularului de aici. Daca ne place, il publicam. La cel de al doilea articol publicat vei primi o parola personala.

Ai uitat parola?

Noua parola iti va fi trimisa pe e-mail.

Aboneaza-te gratuit

Powered by

Autor: Paula

Cântec despre tine

Paula19 April 2016

Susține și tu Webcultura! Pentru că, împreună, putem supraviețui ignoranței și ignoranților.

Mulțumim. (Vezi aici cine a donat până acum.)

cantec-despre-tineSe spune că oamenii îsi caută sufletul pereche timp de șapte vieți.

Precum o adiere de vânt ce umple o cameră pustie, te-am gasit printr-un noroc absurd în viața asta mult prea complicată. Ai pătruns în sufletul meu atunci când nici nu știam ce înseamnă iubirea, atunci când alegeam să văd cu inima și nu cu teama. Poate nici acum nu găsesc o explicație, după atâtea clipe scurse și lacrimi dezgolite de adevăr. Tot ce știu e că ai oprit pentru un moment mașinăria ce mă ține în viață, ticăitul ce se aude constant în piept.

Fără să mă avertizeze, destinul mi-a furat toate gândurile și le-a aruncat în fața inimii tale. Ce ai facut cu sufletul meu doar tu stii, pentru că ai pus fericire în numele meu cu o simplitate pe care omul nu o poate stăpâni… Poate ar fi trebuit să fiu legată de realitatea aceasta covărșitoare și să mă comport precum iarba ce simte adierea ploii de dimineață…

Poate pentru o secundă chiar am fost ruptă de lume, căci păseam printre oameni și tot ce vedeam erau lumina și gândurile tale și tot ce căutam erau ochii tăi. Poate nu eram pregatită, însă cât să aștepte inima când timpul te apasă și destinul te învârte într-un labirint stiut doar de el? Așa că m-am lăsat purtată de tine, de zambetul tău, de zilele pierdute și de secundele neînțelese până atunci.

Am căzut în capcana întinsă de viață, am rămas blocată printre gratiile care mă așteptau de când cerul a capturat soarele. Eu cea care nu credea în dragoste, care vedea iubirea precum un o lupta veșnică și fara sens.. Ai fost tu cel care ai stat mereu la pândă, cel care mi-a străbătut trupul și care mi-a alungat amorțeala. Cum as putea acum să revin acum la vechiul eu, la fantoma ce a tăcut pentru atâta timp, înghețată de neiubire?

Amprenta ta apasă prea puternic pe tampla mea și toată această sete m-a făcut să te caut în orice lucru mărunt Așa că lasă-mă să rostesc ultimele cuvinte de dor, cu cele din urmă puteri, înecată de amintirea ta. Căci ieri părea mereu astăzi cu tine, iar mâine e acum atât de departe încat mintea nu îl poate cuprinde. Deci iartă-mă dacă acest cântec despre tine se va stinge curând în noapte pentru că ziua a fost prea slabă să îl asculte.

Se spune că oamenii îsi caută sufletul pereche timp de șapte vieți. Destinul meu a fost să te găsesc – dar al tău, iubitule, a fost să pleci.

Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul acestui formular.

Despre autor

Paula

| Facebook | De același autor

Pentru că a scrie înseamnă libertate, am ales să îmi transform sufletul în cuvinte.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.