Când valul înțelege

Când valul înțelege că el este oceanul,
Și zbaterea de maluri îl duce iar în larg,
Rostogolind un vuiet pe ape ca mărgeanul,
El spumegă și rupe catarg după catarg,

Spinarea-și încovoaie și spumegând se-întoarce
Nimic nu-i stă în cale, nici vânturi nu-l opresc,
Mergând spre libertate, furia să-și descarce,
Iar apele sub creasta-i semeață, clocotesc.

Rechinii fug deodată de forța uriașă
Coboară în adâncuri scăpare căutând,
Și nu se mai ridică balena ucigașă
Să își pândească prada prin peștii cei de rând.

Asemenea și omul când prinde a pricepe
Că-în el este puterea, că EL E CEL CE E,
Să nimicească lanțul sclaviei, va începe
Și nu-i vor sta în cale toate oceanele!

valul

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Emilia Amariei

Emilia Amariei De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu