Când poveştile prind viaţă

Una dintre cele mai frumoase poveşti de viaţă am auzit-o în tren.

Eram obosită, plictisită şi aşteptam nepăsătoare trenul ce urma să mă ducă spre casă. Au trecut doar câteva ore de la întoarcerea din Braşov, aşa că perspectiva unei călătorii cu trenul nu era deloc atractivă.
Dar, chiar şi în clipa în care crezi că nimic nu te mai poate surprinde şi trezi la viaţă, inevitabilul se produce.

După ce mi-am ocupat locul din tren, am privit spre acelaşi peisaj atât de cunoscut, sperând că timpul îmi va face o favoare şi se va scurge mai repede. Cuprinsă fiind de o astfel de stare, aud îndată vocea unui bătrânel care mă întreabă politicos dacă locul din faţa mea era ocupat.

La scurt timp de la această întrebare, o conversaţie s-a înfiripat pe neaşteptate. Timpul îndelungat care a trecut de la acest eveniment a luat cu el multe detalii, dar nu a reuşit să şteargă din sufletul meu şi amintirea acelei călătorii.

La un moment dat, primesc întrebarea: “Ştii cine este cea mai frumoasă femeie?” În urma discuţiei avute până în acel moment, am intuit răspunsul dar, cu toate acestea, l-am întrebat zâmbind uşor: “Cine?”
Răspunsul a fost cel scontat: “Soţia mea.”

Un zâmbet larg se aşterne pe chipul meu şi, îndemnată de curiozitate, i-am adresat, la rândul meu, o întrebare: “Cum v-aţi cunoscut?”

Preţ de câteva secunde zâmbeşte nostalgic, iar apoi, cu ochi surâzători, îmi răspunde: “Eram din acelaşi sat… părinţii ei nu au fost de acord cu mine, aşa că am furat-o.” Am râs uşor, surprinsă să constat că poveştile prind, într-adevăr, viaţă. Discuţia a continuat în acelaşi ritm, dar… acel om vorbea cu atâta iubire despre soţia sa încât, chiar dacă nu mai credeai într-o iubire sinceră, ascultându-l, începeai şi tu să crezi.

Discuţia a durat o jumătate de oră, însă amintirea acelei discuţii nu mai poate fi afectată de trecerea timpului.

timp

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Gligan Mihaela

Gligan Mihaela De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu