Când plânge actorul

De viaţa-i o scenă cu fast şi cu trudă
Noi toţi suntem prinşi într-o hora nebună,
Şi plângem prea des într-o lume prea surdă…
Eu cânt figurant în această piesă
Ce viaţa mi-o joacă din zori până-n seară,
Când rana din suflet nu e prea uşoară;
Şi vreau să adorm amorţit de poveţe,
Să zbor printre roluri ce vor să mă-nveţe
Cum viaţa-şi croieşte aceeaşi durere
Iar lacrima plânsă în taină o cere.

Din epoca pietrei în cea a luminii
Acelaşi Adam pe o scenă păleşte
Iar Evei un şarpe calcâiu-i zdrobeşte
Şi pe fruntea aceluiaşi Christ se frâng spinii.
Spectacolul lumii acelaşi ne cheamă
Să-i prindem din mers aurora şi dorul,
Când veac peste veac minutu-şi ia zborul
Iar lacrima lumii se frânge cu teamă.
Voinţa iubirii să trăieşti te îndeamnă…
Şi nimeni nu ştie când plânge actorul…

Şi actori fiecare, aranjându-ne corul,
Cu morgă sau zâmbet ne prefacem în parte
Şi jucăm fiecare atât cât se poate
Comedia vieţii. Doar cortina socoate
Adâncimea trăirii: când plânge actorul…

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Simona Prilogan

Simona Prilogan Blog | Facebook | De același autor

În călătoria către infinit, am îmbrăcat numerele în idei și le-am învăluit printre secunde peculiare în valsul tematic al existenței: trei pași pentru un vis, trei pași pentru o forță. Forța de a continua. Atâta vreme cât este viață, este speranță!

Recomandări

Adaugă comentariu