“Când mă săruți, zeul mi-l săruți”

Nichita Stănescu: șapte haikuuri. Ca șapte respirări.

Pe carapacea broaștei țestoase
cad lacrimi.
Plângi… sau plouă?

***

Când te-am văzut
m-a lucit un vânt suav
de stea căzătoare.

***

Te-ngălbenește
bănuiala mea
cum toamnele, frunzele.

***

Noapte întreruptă cu un strigăt.
Brusc visul
face umbră.

***

Unu plus unu,
fără să fim doi,
stăm unul lângă altul.

***

Tu ești absența mea
cum visul este
absența treziei…

***

Când mă săruți, zeul mi-l săruți.
Când pleci, pleci
de la mine doar.

Nichita Stănescu

lebede

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

3 comentarii

  1. “Unu plus unu,
    fără să fim doi,
    stăm unul lângă altul.” <3

    1. Gabriel

      Dintre cele 7, cel care m-a miscat mai mult.

  2. Carmen Saraga

    Frumoase idei și imagini ….dar nu sunt haiku’s ….deși îl ador pe Nichita și el are dreptul sa le numească cum vrea el ….

    Un haiku adevărat este 5 …7 ….5 silabe pe trei linii consecutive!!! Japonezii țin mult la rigoare. …..

Adaugă comentariu