Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Cactușii de la balcon

Bienala Tinerilor Artisti, editia a V-a, 2012

Fundaţia Culturală META organizează la București, în perioada 11 octombrie – 11 noiembrie 2012, Bienala Tinerilor Artiști. Ediția din acest...

Continuare...


Powered by

Autor: Adelina Cristiana Bălan

Cactușii de la balcon

Adelina Cristiana Bălan31 July 2016

Susține și tu Webcultura! Pentru că, împreună, putem supraviețui ignoranței și ignoranților.

Mulțumim. (Vezi aici cine a donat până acum.)

(fragment)

– Viața însă m-a trimis la ușa facultății de teatru din Cluj la patru luni după ce m-am mutat în noul meu oraș-casă. Tot în Cluj am cunoscut-o pe ea. O chema Ada…

– Vreo poetesă, pictoriță, ceva de genul ăsta? Tu mereu ai fost nebun după artiste!

– De fapt, era vecina de la ușa din fața garsonierei mele și… habar n-am cu ce se ocupa. Am cunoscut-o încă din prima mea zi în Cluj: uda florile de pe balcon și era cât pe-aci să scape un cactus în capul meu. Eu mă pregăteam să intru în noua mea scară de bloc. Zăpăcita și-a făcut griji și a coborât imediat după mine, așa desculță cum era, într-o rochie de casă lila. Era creață, ciufulită și era frumoasă. Atât de frumoasă, încât aș fi acceptat și cinci cactuși căzuți în cap de la balconul ei. Mi-a spus că-i pare rău pentru felul în care și-a întâmpinat noul vecin. Eu, ca un țicnit, i-am spus că e foarte probabil să o iubesc în cel mai scurt timp.

– Zăpăcită ea, da’ tu și mai zăpăcit! Cum a reacționat, măi Mihăiță?

– Și-a dat capul pe spate și a râs… Ca un copil. Voiam să o sărut pe frunte în momentul acela, dar s-a dus acasă. Înainte de a se retrage, mi-a făcut cu mâna și mi-a zis că sunt dulce. Cuvântul ăsta, ”dulce”, sună diabetic și scârbos în general, dar rostit de Ada, cândva Ada mea, e… nu știu, miroase a copilărie. Da, băieți, pentru mine, cuvintele au miros și gust. Pentru mine, Ada era copilul care mi-a oferit copilăria râvnită. Bine, copilăream altfel la douăzeci de ani…

– Prin așternuturi, cu picioarele goale?

– Cam așa ceva. Dar nu mi s-a dăruit niciodată. Eu o doream, însă ea m-a oprit de fiecare dată, cu tandrețe, și-atunci nu înțelegeam de ce. Credeam că nu e pregătită. În realitate, eu nu eram cel pregătit. Nu știu dacă Ada m-a iubit, nu mi-a spus-o niciodată, deși mă săruta și mă îmbrățișa după-amiezi întregi în garsonieră. Îmi oferea tot ceea ce-mi lipsise cândva: afecțiune. Se purta și ca o mamă, și ca un copil Ada mea…

cactusi

Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul acestui formular.

Despre autor

Adelina Cristiana Bălan

| Blog | Facebook | De același autor

Încerc să îmblânzesc cuvinte de când eram de-o șchioapă. Scriu fiindcă nu (mă) văd altfel. Și-mi place la nebunie! O parte dintre textele mele pot fi găsite pe blogul meu, www.adelinascrie.tk, dar și pe pagina de Facebook www.facebook.com/adelinascrie/.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.