Ca orișicare

Când senin, când înnorat
îmi e cerul și-aplecat
când spre soare, când spre ploi,
când spre valul de trifoi
de pe-o mare-pajiște
și-ncolțit de-o jariște
ce lin somnul nu i-l lasă
să uite vreun pic de coasă.
Înspre pietre, înspre flori,
înspre cuibul de ninsori,
înspre lutul când crăpat
când prea tare îmbibat
își înclină zborurile
și-și trimite dorurile.
E un cer ca orișicare
și el doare, și îl doare,
și el cântă, și-i cântat,
și-i respins, și-apropiat
dar e-un cer care iubește
orice clipă ce-o trăiește…

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Aura Popa

Aura Popa Blog | Facebook | De același autor

Educatoare și mamă a doi copii, a publicat, începând cu anul 2012, poezie și proză în mai multe antologii și volume: "Vin dintr-o stirpe cu accente clare / şi pe strădanie şi pe contemplare…"

Recomandări

Adaugă comentariu