Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Bufonada vieții

Baletul pasarilor

Un poem vizual creat de către natură. “Mă aflam cu echipa de filmare în apropiere de Marsilia, pentru un spot...

Continuare...


Powered by

Bufonada vieții

Mădălina Dumitrachede @
9 November 2014

Ce-ar fi dacă ar fi – pantomimă pentru teatralitatea cotidianului

Pe o mică și cochetă scenă, un bărbat dansează, bate step, comunică numai prin gesturi și aproape că nu scoate niciun cuvânt. Și de ce-ar vorbi? Spectacolul Ce-ar fi dacă ar fi incită spectatorii reuniți în eleganta sală de teatru, de pe bulevardul Elisabeta, la interogații și le oferă opțiuni. În acel spațiu, un actor își întâmpină spectatorii care vor să-l cunoască pe cel coborât, parcă, din Căruța cu paiațe (text dramatic, scris de Mircea Ștefănescu, evocare cu o construcţie inteligentă a traseului biografic şi artistic al lui Matei Millo). Pe scândura “cutiei” de tip elisabetan, se derulează o poveste fracturată, dar ritmată, fără mari ambiţii hermeneutice. Mereu vulnerabil, suspendat între universul creației și cel al materialității, artistul își poartă cu vioiciune măștile printre semenii săi. Cuvintele, cu sensurile adeseori tulburi, ar produce încurcături, de aceea expresia spiritualizată a privirilor calme şi visătoare ale actorului ajută spectatorul să pătrundă în acest univers voit auster.

Conceput sub forma unui discurs scenic în tablouri, Ștefan Ruxanda umple spațiul cu multă energie, expunând metafore vivante ale lumii văzute prin lentila sensibilității sale. Un vesel început de (presupusă) idilă trezește speranță și naște dorință. Însă, Ea nu apare și-atunci El  traversează alt gen de momente (traiul la bloc, opacitatea unor reprezentanți ai autorităților, bodega de cartier /saloon, tangoul senectuții).Viața cotidiană din România contemporană nu pare cu mult diferită de cea din Statele Unite, Europa Occidentală sau chiar Asia; semnele globalizării sunt prezente în toate momentele spectacolului. Ștefan Ruxanda se transformă, rând-pe- rând, în baci, în idol al vremurilor moderne sau contemporane (tenor –executând, à la Charlot, arii din Bărbierul din Sevilla sau star rock – Eros Ramazzotti), nu lipsește nici cuplul indigen (Ea, o “actriță” ad-hoc, adusă din public) trăindu-și “idila” în fața emisiunilor aplatizante de la televizor. Imigrația și “ciocnirea civilizațiilor” sunt surprinse cu mult farmec și umor, pe acordurile melodiei Ya Rayah, interpretată de Rachid Taha. Acest Charlot, cu aer de veșnic vagabond, demască pustiul interior al multora dintre noi și le oferă privitorilor zâmbetul șăgalnic din spatele valizei de “paiață” ce-ascunde o inimă mare și roșie, precum nasul de saltimbanc.

Ce-ar fi dacă ar fi

Teatrul Elisabeta, Bulevardul Elisabeta Nr. 45, București
One- man show: Ștefan Ruxanda
Regia: Ștefan Ruxanda
Durata spectacolului: 60 min.

Premii, nominalizări, festivaluri

Cel mai bun One- Man Show – Gala Star, 2013
Invitat – United Solo Theater Festival, New York, 2014

Fragilitatea în fața durității traiului grav de-sensibilizat este surprinsă cu subtilitate, iar tânărul artist a mizat pe tonalitatea umoristică oferită de convingătoarea expresivitate corporală. Ștefan Ruxanda exploatează valenţele plastice ale unui actor bine antrenat în spectacolele companiei Passe-Partout, coordonată de maestrul Dan Puric.

Plin de imaginație, cu ritm alert, umor de calitate, rafinament, susținut într-o scenografie discretă, pe acorduri muzicale antrenante, pornind de la cele câteva numere de pantomimă oferite de Ștefan Ruxanda, Ce-ar fi dacă ar fi devine o alternativă ispititoare  pentru o seară mai… altfel. Deşi strigă în pustiul unei urbe europene cât suntem de-ai noştri, reprezentația dă un imbold pentru acei spectatori decişi să întâlnească emoţia reală.

Despre autor

Mădălina Dumitrache

| Facebook | De același autor

Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (UNATC "I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei "săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii" ştiind că cea mai subtilă şi solidă formă de supravieţuire este CULTURA.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.