Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Automatizări

Cum suntem când ne îndrăgostim

Ce ciudați suntem noi, oamenii, bărbați sau femei deopotrivă, când ne îndrăgostim: sufletul ni se inundă ca un ocean dezlănțuit,...

Continuare...


Powered by

Automatizări

Mihai Patrascude @
16 October 2017

Dragă cititorule, îți cerem din nou ajutorul. Pentru că, într-o lume a reclamelor agasante, WebCultura poate exista doar cu ajutorul acelora care aleg să ne susțină prin donațiile lor. Mulțumim! Webcultura.

S-au spus așa multe lucruri despre Japonia, încît nu știu ce ar mai putea aduce, ca noutate, un gînd al meu.

Provocarea este cu atît mai mare cu cît fascinația unei lumi altfel te dezorientează. Piatră, apă, cireși, munte, peisaje altfel, pagode, negru, alb, roșu, orez, simplitate, bun simț, educație, mișcare… Și lista ar putea continua pe tot periplul unui ne-localnic în orice colț al Japoniei. Este fascinant – și diferit – totul în Țara Soarelui Răsare. Poate nu degeaba și el s-a hotărît să mîngîie, zi de zi, pămîntul tocmai din acest colț de lume…

Dacă e să vezi dincolo multele fascinații ale Japoniei, peisajul uman este unul care e greu de înțeles și foarte dificil de suprins în cuvinte. Este de neimaginat să vezi cum un popor are percepția timpului atît de bine sădită în toate gesturile cotidiene, încît parcă totul funcționează aici sub semnul unor proceduri de la care nimeni nu se abate. Mai mult decît atît, este de admirat să vezi cum japonezii se simt mîndri că fac parte dintr-un sistem și că respectă aceste proceduri.

Omul se identifică, fără tăgadă, cu ceea ce face – și ajunge să își perfecționeze fiecare gest astfel încît, la finalul zilei, să poată fi mîndru că a prețuit timpul la secundă – este semnul sub care stă toată lumea din jurul japonezilor. Este crezul care îi face pe ei să fie de neabătut de la calea scrisă – și așa se înțelege din plin Codul Onoarei, comportamentul sau credința lor. Omul devine parte a unui sistem care funcționează, iar liberul lui arbitru este de a duce mai departe acest sistem, sacrificîndu-și (dăruind, împărtășind) libertatea. De fapt, libertatea lui este de a se simți util și de a face parte din mecanismul care, la scară generală, evoluează tot mai mult. Se spune că un american este pierdut în locul unde nu găsește o Coca-Cola; tot la fel, un japonez este complet dezorientat într-un loc fără proceduri sau fără automatisme.

Cum oare o țară săracă, fără resurse naturale, fără o toleranță a naturii, fără vecini care să le poată întinde o mînă în caz de nevoie ajunge să fie în multe clasificări în vîrful ierarhiei mondiale? Motoare, mașini, mecanisme, invenții, inovații – nu e o întîmplare că își au originea – și dezvoltarea – în Țara Soarelui Răsare…

Despre autor

Mihai Patrascu

| De același autor

Născut la Baia Mare, în 22 iunie 1974. A publicat peste 50 de studii, articole, recenzii sau traduceri în România, Elveţia, Franţa, Italia, Canada, Bulgaria, Mexic. Cărţi publicate: Jurnal (1998), Profeţi ai Mileniului (1998), Scrieri despre Nikos Kazantzakis (1999), Vallarta (2000), Palermo (2003), Acasă înseamnă Europa (2003), Oameni, fapte, zboruri (2012).

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.