Banca tăcerii

Banca tăcerii
Ne curg încet, iubite, mirările pe tâmple, Pe buze prind să ardă tăcerile mocnit, Pe portativul serii doar vântu-și cheamă-n umbre Albastrul din adâncuri, desculț, în asfințit. Ne dor pe geana nopții iar vorbele sub 

Umbra mării

Umbra mării
Azi nuanțăm în rime de dor Un albastrul pictat printre gânduri și ape, Valsăm colorat dansul ploii și-n noi Nostalgic simțim briza serii aproape. Azi regăsim umbra mării-n povești Prea trist adâncite-n idei răsturnate Aduse 

Timpul din noi

Timpul din noi
Te uită, iubite, cum plouă Nisip peste timpul din noi, Se-ngroapă în gânduri și-apoi Își cere mirarea-napoi. Te uită, iubite, cum pașii Croit-au pe-al mării nisip Șirag de povești-arhetip, Să-i dăruie timpului chip. Te uită, 

Visările dintre castani

Visările dintre castani
Miroase a castane coapte Și-a rime-mbrățișate-n dor. Visări zâmbesc zglobiu prin șoapte Pictându-si tainic toamna lor. Coboară lin din miazănoapte Un vânt ștrengar în La minor. Albastrul cerului, o clipă Mi-a-mbrățisat voința-n rost, Sculptându-i pacea 

Fără noimă

Fără noimă
"Subito" am dat un "giro" printre mințile expate Să-nțeleg de ce Cuvântul e știrbit de realitate, Și de ce accentul cade strâmb, greoi, ca un golan, Pervertind în multe forme un fond neaoș pământean. Explicații 

Melos

Melos
E vremea dimineții noastre, Ne prindem zâmbete-n rever Și-n vorbe picurăm mister Rostogolit din slăvi albastre Și-nmugurit în stropi de cer E ceasu-ndragostirii lumii Când cerbi vrăjiți aleargă-n gând S-adape-n vise, luminând Tandrețea pe coroana 

Dor

Dor
Îmi șchioapătă o rimă printre strune În timp ce vând speranțe unui vânt, Mi-e cântecul ciuntit pe-un colț de lume Și-n piețe-mi caut leacul unui gând. Îmi șuieră amiezi de mult pierdute În rime nerostite 

Ploi de mai

Ploi de mai
Speranța-mbrățișează vântul, Sub ceruri ape-și prind mirare Când ploaia îmi sărută gândul. În coruri stele-și prind colindul Luminii, în nuanțe-n care Speranța-mbrățișează vântul. Din nori cerești îmi scot cuvântul Iar curcubeee râd sub zare Când 

Balada macilor

Balada macilor
Zâmbeau la răsărit iar macii Gingaș prinzând mirarea-n floare, Ademenind c-un somn toți vracii. Își cântă-n doine porumbacii Emoții și povești în care Zâmbeau la răsărit iar macii. În stâne se-nfioară bacii Când timpul-și neagă 
1 2 3 4