Promite Nu numai mie Ci lumii întregi Că vei trăi Ca păsările primăvara Pe la ora șase în zori Chiar și atunci Când nu e îngerul Păzitor prin preajmă. Consideră că Dumnezeu Are ajutoare De
Am iubit cândva un tânăr fermecător, care purta numele tău. L-am iubit cât am putut eu iubi. M-a lăsat din nou ieri și iar s-a îngropat singur. Ai învins tu (din nou), și primul, și
Sunt cea mai frumoasă femeie din viaţa ta braţele-mi curg Şi miros a primăvară Nu mă întâmpla doar azi în tăcerea dreaptă Începe dorul să-ţi împletească gândurile În coşuri de cireş dulce Şi mărul ah
Ce-ar fi sǎ taci când eu te chem… Şi doar sǎ vii agale-n pas În liniṣtea serii popas Copii-adorm frânţi într-un ceas… Sǎ te primesc într-un abis Al scrierilor-n cǎrţi promis. Ce-ar fi sǎ taci
Cum poate fi viața fără ea? fără prezența ei, fără atingerea ei, fără mângâierea ei… Atingându-te nu de trupul ei, de pielea ei, ci, mai mult de viața ei, cu gândurile ei, cu prezența și
Ai vrut să ştii prea multe din din prima seară Dar am ştiut să tac, să mă prefac , Să par un mister, să-ncerc să înşel Privirea-ţi plăcută dar iscoditoare. Acum vreau eu să te-ntâlnesc
Ne intrebam mereu ce este, de unde vine, pentru cat timp si, mai ales, de la cine? Fericirea nu se masoara, nu are limite si nu se poate sa existe om care sa nu fi
Îmi tremură-n oase un fior aruncat ca frunza de vântul amuțit, întunecat și-aș fi putut să te cuprind, să te văd, să te ating de n-ai fi fost așa departe-n gând și-n vis. Azi nu-mi
Am scris pe un zid pe care-l dezbracasem de iluzii, de ganduri sau regrete. Am scris ceea ce credeam, sau poate am crezut candva, undeva in alt timp. Si am plecat fara sa intorc privirea,
Dumnezeule, esti sus Sau te ascunzi de mine? Asculta-mi ruga mai presus De tot ce crezi ca-i bine. Trimite-un inger, zeci, o mie Cu aripi grele, cu cor de lacrimi Sa imi ridice numai mie
Un gând încolţit-am în minte, Duioasele amintiri se sparseră-n cuvinte, Să te iubesc o viaţă aş fi vrut, Eternele iluzii de odat' au dispărut. Cu sărutări profunde chipul aş fi vrut să ţi-l acopăr, Iar
cu braţe nesfârşite de vânt, ar vrea sa zboare deasupra cuvintelor peste cer şi pământ, peste lumile lui unde umbrele nasc tăceri fară gând. într-un zbor frânt, aripi îmi legi, de pe buze-mi culegi azi
Din durere iti cladesc Un templu. Hai, paseste. Te-asteapta flori ce se-ofilesc Pe marmura prea rece... Stiu, nu-ti doresti un sceptru Coroana ti-e prea mare Si-n fata ta doar usi se-nchid Si freamata zavoare. Esti
De-ar fi să pot Aş schimba lumea. De-ar fi să pot Aş da puterea de-a schimba şi altora. De aş putea, Eu m-aş schimba Şi mai ales Pentru că-aşa Toţi s-ar schimba Din lumea rea.
Dacă te doare trupul cel ostenit de vreme, Prin carnea ta trec săbii cu vârful otrăvit, Te trag în jos genunchii și sufletul îți geme Și nu-ți aduci aminte cum ai îmbătrânit, Cum te-au lăsat