Iubește-mă…

Iubește-mă…
Iubește-mă și când nu mă-nțelegi, și când nu prea vorbim aceeași limbă, și când te pun de vânt să mă dezlegi, și când surâsu-n lacrimă se schimbă… Iubește-mă cum sunt: și luminoasă, și veselă, și 

De nedescris

De nedescris
Ce liniște în mine s-a făcut când iederi brațele le-ai prefăcut și între ele trupul mi-ai cuprins... Furtunile, cu toate-n gând s-au stins, s-a făcut vară-n suflet dintr-o dată și lumea a fost iarăși a 

Craciun fericit!

Craciun fericit!
Când e Crăciunul, drumurile toate acasă duc, acolo unde știm că ne așteaptă suflete curate, pe care pân’ la ceruri le-ndrăgim: o mamă,-ntotdeauna-nlăcrimată de bucurie fiindcă am ajuns în brațele-i deschise și-nsetată să ne privească-o 

Acum

Acum
Acum, când bat în poartă sărbători cu degete de vifor și de ger, când geamurile-s îmbrăcate-n flori de gheață ce sub răsuflare pier, când pânda se trezește în copii și-i scoate-afară până reușesc să prindă-n 

Dansam în ploaie

Dansam în ploaie
Dansam în ploaie. Mă priveai zâmbind cum îmi ţineam umbrela bucuriei deschisă peste umbră. Chicotind te-ademeneam în lumea nebuniei de-a fi doar noi şi-altfel măcar un vis. Ştergând din gânduri orişice-ntrebare, să înfruntam în doi, 

Cu adevărat

Cu adevărat
Cel ce iubește nu poate răni pe celălalt, cu voie niciodată... Face orice, orice spre a-i urni un zâmbet larg și-atunci când el se-arată ca soarele de vară strălucește... Cel ce iubește cu adevărat să 

Doar tu

Doar tu
Ești liniștea mea, îndelung căutată, minunea aceea-ndelung așteptată, motiv pentru zâmbet în orișice clipă, uimirea când zboru-n aripi se-nfiripă. Ești pasul ce veșnic mă duce pe creste și-mi pune în ochi străluciri de poveste, ești 

Ca un abur

Ca un abur
S-a dus tinerețea... S-a dus ca o apă... Și-ascunde-ntomnarea mici șanțuri sub pleoapă dar mie nu-mi pasă de-această hașură. E semn c-am trăit și zăduf, și arsură, și sete, și zbucium, și ger, și-ncleștare, și 

Străini

Străini
Azi nici pe vânt nu-ţi mai trimit poeme. Nu te cunosc, nu mă cunoşti. Nu ştii Dacă desculţă iarăşi trec prin vreme Sau port povara altei veşnicii Pe umeri mici şi-ncovoiaţi de gânduri. Nu ai 
1 2 3 7