Între timp și impulsuri
Memoria își construiește ținutul. Câte poate ascunde un om sub chipul pe care îl poartă, câte povești, câte frici, câte secrete. Și drumuri ale căror porți pot fi deschise prin intermediul memoriei. Călătorii în timp,
Anca Horj
Când gândurile se transformă în cuvinte se nasc emoții.
Când mâinile se împreunează
Rugăciunea este ca o lumină care umple spațiul în care a fost aprinsă. Și cu toate că genunchii tăi ating pământul, ea te înalță, te conectează, te umple cu liniște, cu regăsire, cu o stare
Atitudinea noastră ne creează lumea
Modul în care privim viața, modul în care interacționăm cu oamenii ne creează lumea în care trăim. Când scriu aceste rânduri îmi vine în minte o imagine, mai bine zis o cifră, care are de-o
De ce avem nevoie de OZN-uri
Carl Gustav Jung despre un subiect "al timpurilor moderne". Opiniei publice îi place sa creadă ca OZN-urile sunt reale, în vreme ce lipsa de încrederea in ele trebuie descurajata. Aceasta trezeste impresia câ în intreaga
Un altfel de zgomot
Sub puterea tunetelor, cerul se frământa de parcă ar produce valuri. Valuri care se sparg și se revarsă pe pământ în liniște, însoțite de un zgomot ce poate trezi orice ființă din somn. În tulburarea
Lună și stele
Și chiar dacă luptăm împotriva vântului Încrezându-ne în puterea cuvântului Și chiar de ne-am plimba și prin noroi Tăcerea tot o să vorbească pentru noi. Tu vrei primăvară căci iarna-i săracă Dar uiți că viața
Tânjim…
Sunt atât de multe lucruri după care tânjim. Dacă le-am aduna la un loc, ne-am da seama că tot ce ne lipsește e liniștea, somnul lin, simplitatea, echilibrul, libertatea. Și tânjim să le avem. Așezăm
Promit
Ochii sunt triști iar brațele-mi sunt reci Din ziua în care te-ai hotărât să pleci Ai luat cu tine totul fără nicio clintire Lăsându-mi doar o fărâmă de amintire. Și ai plecat cum păsările își
Omul își poate pierde sensul
Nu există pe lume oameni lipsiți de greșeli, de slăbiciuni. În schimb, există mult orgoliu, nepăsare, ură, prejudecăți, judecători. Sunt momente în viață, când omul își poate pierde sensul, și începe să simtă viața ca
“Nu există lucruri ireparabile”
De la Evgheni Vodolazkin citire. Oamenii se ciocnesc unul de altul, zboară unul spre altul, ca atomii. Ei nu au o traiectorie proprie, și de aceea faptele lor sunt întâmplătoare. Omul nu se naște finit.
Toți suntem semințe născute din Iubire
"Eu unul mă voi supune tuturor greutăților, oricât de mari vor fi acestea, susținându-mi corpul prin suflet."(Seneca - Alt timp nu am) Despre suflet s-au scris și se vor mai scrie multe, dar dincolo de
Gândul
Știu că ești cu mine după cum mă atingi Și cum cu apariția ta pe altele le stingi Te strecori prin toate ungherele minții mele Nimic nu te oprește, nici lacrimile grele. Mă plimbi prin
Doar ochii tăi
Doar ochii tăi mă văd o floare rară Ce a născut în tine primăvară Pe pajiștea ta și-a găsit ea nemurirea Deschizându-ți inima cu privirea. Doar ochii tăi îmi văd aripile deschise Prin ferestrele lumii
Ce va fi de tine mai târziu?
E o vorbă spusă de părinți cu dragoste, neliniște, visuri și câte altele; o vorbă care ascunde stări și sentimente privitoare la viitorul nostru, atunci când necunoscutul ne va pândi la fiecare colț de stradă
Ești lumină, străbate întunericul!
Înaintează... pașii tăi nu trebuie să se oprească din drum, indiferent de timpul de care va fi nevoie pentru a zări capătul tunelului. Iar fiecare pas pe care îl vei face să îți amintească un