Astăzi tot mai străini

Ai tăcut… Am tăcut… M-ai privit dintr-un tren
Cum rămân pe-un peron de tristeţi… Un refren
Se stingea-n portativ iar iubirea… în noi…
Biciuită de vânt, răvăşită de ploi

Rătăcesc fără ţel pe alei de poveşti
Doar cu tine în gând… Mă întreb unde eşti,
Dacă râzi c-ai atins destinaţii de vis
Sau te-nchei suspinând la vâltori de abis.

Am tăcut… Ai tăcut… Dar nimic n-am uitat
Din ce-a fost şi-am trăit, ce am şters, ce-am pictat
Pe o zare de gând înrămată de crini…
Ieri verigi într-un zbor… Astăzi tot mai străini…

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Aura Popa

Aura Popa Blog | Facebook | De același autor

Educatoare și mamă a doi copii, a publicat, începând cu anul 2012, poezie și proză în mai multe antologii și volume: "Vin dintr-o stirpe cu accente clare / şi pe strădanie şi pe contemplare…"

Recomandări

Adaugă comentariu