Aș fi vrut să fie din noroc

inimaEu n-am avut niciodată inimă,
Iar dacă am avut, a fost din piatră.
Am spart-o-n bucățele și am păstrat-o-n porțelanuri
Pentru că acum era a altcuiva.
Eu n-am avut niciodată suflet.
L-am izbit de ziduri reci până a rămas doar praful…
De pe carțile vechi.
Ochi albaștri, tu știi ce spun cărțile?
Așterne-ți palma pe umărul meu,
Împletește-mi părul în flori de cireș
Și citește-mi,
Citește-mi până la apusul fiecărui răsărit.
Paradoxul mi-e stăpân.
Te-aș iubi, dar…
Probabil te-aș alunga odată cu refluxul.
Acum, răspunde-mi,
Am sau nu am?
Inimă.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Chițac Ioana-Anamaria

Chițac Ioana-Anamaria De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu