S-a izbit cu tâmpla de înaltul cel mai înalt sfărâmând neînţelesuri ce nu le putea înţelege. Din ochii bulbucaţi de mirarea absurdului ţâşneau neîncăpătoare guri ce molfăiau incertitudinile existenţei. Rămânerile se pierdeau în hăuri, haotice
Perfectă din toate punctele de vedere, Suma a trei unghiuri ce-ar putea înconjura lumea, Trei forme stilate, volum complementar prin scădere fără vreo importanță dacă e marți sau lunea. Privește lumea doar din trei puncte
M-am impiedicat de tine pentru ca ai vrut. Tu mi-ai pus piedica ca sa te observ, ca sa poti sa ma ridici, iar eu am picat in aceasta capcana. M-ai ridicat, mi-ai zambit si spre
Atinge-mi sufletul, Străbate-mi cerul Adu-mi răsăritul Liniștește-mi grăbitul Respiră-mă încet, Memorează-mă Colorează-mă Curtează-mă.
M-am gândit la o definiţie care să înglobeze în sine iubirea, uitând că sunt anumite trăiri care transcend cuvintele. Şi, astfel, am încetat să încerc să definesc iubirea, întorcându-mi privirea spre trecutul ce mă ispiteşte.
Omul care mergea fără să Lase urme, Care tăcea vorbindu-mi, Strigându-mă pe nume, Care privea în vid Umplându-l de-a sa lume- Eu l-am iubit cândva Scriindu-mi-l în rune... Om ce iubea frenetic, Ființă împietrind, Și
Viata e ca un joc. Ca un film. Numai ca lipseste muzica de fundal. Si putini sunt cei capabili sa isi proiecteze propria muzica in cap. Perpetuu. Hai sa revenim. Esti constient ca traiesti? Esti
"Cât te-am căutat..." i-a spus el zâmbind când pe șira spinării îi dădea răsărituri după răsărituri născute parcă din tremurul mării îi îmblânzea pe trup valuri după valuri îi săruta tălpile picioarelor desculțe care au
Ne ingrijim de aspectul fizic, ne preocupa in fiecare zi lumea din jurul nostru, fumam din viata mult prea grabiti si nici macar nu tragem in piept din ea. Atat de superficial o traim, atat
creionul viselor mi-a schiţat zâmbet şi linişte fără riduri păream o vară melancolică ce-şi aştepta cireşii să se pârguiască la o - nsemnată cotitură de gând păsări măiestre ţâşneau din ochii mei nerăbdători să te
Declin, familii răvășite, Doi "refugiați" cu acte scrise, Pășeau pe drumuri părăsite, cerând favoare de la vise… Purtam speranțele la mine, Doream să nu se mai repete Blestemul răilor, ce vine, cu suferință și regrete.
Suntem doar noi, hoinari, batrani si singuri Ce-si stau de veghe-n noapte, Marturisind sub luna mii de ganduri. Te rog sa-mi canti de leagan, imi spui ca-i sa ma sperii, Eu nu mai stiu ce
Egoismul – in general forma de a ne hrani personal si direct propriul ego, modul impetuos de a face universul sa danseze in jurul nostru. Egoismul aparte este in schimb modalitatea vitala de a ne
Am întrebat aseară un copil de ce strânge luna în brațe cu atâta putere; El mi-a spus că acolo e sora lui încă nenăscută Care face castele din nisip și înoată în mări de praf.
Azi ai murit. Pana si demonul are limita sa. Se satura sa-si controleze emotiile..si asa reci. Lacrimile ar fi de prisos. Rade. Cate suflete chinuite s-ar oferi a-i fi alinare..cati nu i-ar venera trupul si