Spune-mi, femeie cu părul tăciune, Ochi de-ntuneric și gură de foc, Cine, pe lume,-ar putea să-ți îmbune Inima smulsă din marele joc? Cine-ar putea să-ți rămână în gânduri Și să te-alunge din ploile reci? Spune-mi
Căci ea avea o atracție morbidă față de apă de când se știa. De fiecare dată când pășea în parcul cel mare, se apropia foarte mult de apa lacului, cât mai aproape, ca să o
„Așa crește singurătatea mea de celuloză într-o casă austeră” -O singurătate prea zgomotoasă- citită față în față. Prima amibă Diplozoon paradoxum care cunoaște adulterul Zebrele s-au mutat la pol să li se vadă mai bine
Atât îmi vine să-ți mai spun acum - să te iau de mână, să te privesc în ochi și să-ți spun: am crezut că ți-am văzut inima. Dacă și-aș putea spune asta poate ai înțelege
Au ieșit la cafea și au mâncat și o pizza; trebuiau să facă niște proiecte... El nu avea bani la el așa că a făcut ea cinste. Au râs și, de ce să nu recunoască,
Am ajuns la Casablanca într-o zi de vineri. 13. Tot echipajul era cu curu-n sus şi vorbea monosilabic, fiindcă – aşa cum v-am mai spus cu alte ocazii – a umbla teleleu pe mări şi
Câteodată vreau să zbor,dar nu mă pot desprinde de pământ. Şi atunci visez.... Câteodată vreau să privesc soarele în ochi,dar nu pot. Şi atunci mă închin lunii.... Câteodată vreau să fiu frumoasă,dar nu reuşesc. Şi
mi se sparge zâmbetu-n silabe lângă ţărmul gândului cu tine iar viaţa îşi aprinde candelabre pe ochii mei cu irizări blajine. şi mi-e şi dor şi drag şi disperare când în târziul clipei te îmbrac,
Căci te-am știut dintotdeuna în sinea mea, Iar murmur de izvor curgea pe fruntea ta... Din pașii norilor lăcrimau adesea cununi de suflet și o stea..
Timpul mă face să-l uit pe ieri, iar astăzi nu va mai fi mâine! Dragostea... s-a prăbușit și ea, de pe o stâncă pe alta a căzut în taina vorbelor tale de alatăieri. Muzica a
Eram un copac în pământ. Un exemplu de stoinicie pentru toți. Ei nu pleacă hai-hui prin lume. Azi am zis, fac o schimbare, M-am ridicat doar cu coroana. Sunt un copac, frumos copac.
Paralizat în noapte târziu În camera mangaiată de lună Bețivii sunt pradă dulcelui rachiu Generatorul vechi iritant rasună Ochii sunt statici, mintea plânge Cofeina încă clocoteste'n sânge Tu dormi, tu dormi, tu dormi Venele biciuite
Când ochii-ţi ard văpăi în prag de noapte Şi chipul tremurând de dor se mistuieşte Pluteşti uşor ca norul unei şoapte Cu zâmbetul feeric ce luna-l prevesteşte. Şi în fereastră baţi tu, dulce siluetă Cerând
Să bem o cafea, să fie mai tare S-o bem amândoi fierbinte-Fierbinte Să-mi sorbi de pe buze acea sărutare Ce-ți poartă cafeaua prin suflet și minte Să bem o cafea, o dulce licoare S-o bem
Sunt drumuri pe care le trec într-un sens, Poteci fără pas, cu străzi fără gânduri, Când tot găsesc pas cu pas sunt doar rânduri... Și căi ce nu trec înapoi.
