Femeie

Femeie
Știu, că nu este ușor să fii femeie. Ai vrea tot timpul să desenezi curcubeie, Să umpli cerul, cu viu colorate zmeie Și să înconjori Pământul cu trandafiri albi, din a sufletului tău scânteie. Zi 

Treptat

Treptat
Treptat, Din cuvânt se prelinge Lumea mea toată, Ca dintr-o lacrimă Mai grea, Mai adâncită ca oricând În a sa soartă... Tăcând, reverberează în Mine amintiri Iluzorii, Ca dintr-o altă viață Ca dintr-o altă uitare- 

Cu tine

Cu tine
Eu nu alung nimic, în gândul meu, Din râuri naște dragostea cuvinte, Pe chip mi-am încrustat iubirea ta Cu fierul înroșit de jurăminte. Mi-am zugrăvit în palme-al tău contur, Azi port pe buze gustul cărnii 

Un soi de Apocalipsă

Un soi de Apocalipsă
Ploua-n ţărâna sa, Pământul, Iar cerurile-l înghiţeau bucată cu bucată, Spulberându-i nemernicia... Ploua amar, iar umbra Picăturilor grele Se-ndesa în Eternele anotimpuri, Care brusc se succedau Precum clipele, Eternitatea dispăruse Iar noaptea şi ziua Erau 

Poate

Poate
Poate că mâine avea-vei totul, Ce dacă azi nu ai? E sigur că Netotul Va fi savant în Rai. Ești slab? Visează, lasă Ca mintea ta să zburde Răspunde-atât: „Nu-mi pasă” Că spusele-s absurde. Sunt 
1 2 3 4 5 6 108