Un sfat de viață (în versuri). În zadar în colbul școlii, Prin autori mâncați de molii, Cauți urma frumuseții Și îndemnurile vieții, Și pe foile lor unse Cauți taine nepătrunse Și cu slovele lor strâmbe
Două poezii de Valentin Nicolau. pe când noaptea începuse să se lase păcălită de dimineață iar umbra să-şi poarte întunericul pe când șoapta se ridica încet din tăcere și răsăreau vlăstari nevinovați de măr pe atunci
De dragoste (și bună dispoziție). Unde rămăsesem? La glezne fragile. Da, din cauza lor Pretinzi că nu poți schia. Gleznele fragile mă-nnebunesc, Îmi plac foarte mult. Ce bine te țin pe picioare, Dreaptă, sveltă, cu
Ai grijă ce îți dorești! Trăia odată un cinstit tăietor de lemne, care era căsătorit cu o femeie frumoasă și inteligentă. Dar, din nefericire, erau săraci și își invidiau vecinii pentru bogăția lor. - Vai,
O frumoasă poezie. Mai știi când îmi spuneai că Sfinții nu locuiesc defel în Rai ci stau ascunși în sâni și-n coapse și, uneori, în căni cu ceai precum acelea pentru care pân’ la Stambul mă
O poveste pentru toți cei care îndrăgesc poezia. Nu pot să scriu decât despre tine, Cu mâna ta. Este un fel de-a te păstra Înaintea ochilor, pe imensul cadru de zăpadă, Ca un perete pe
O poezie despre iubirea și iarna din noi. Ninge sfânt și păgân numai ochii ne rămân despărțirea s-o mai vadă că, în rest, noi ne-am stins și-am ajuns de-atâta nins niște oameni de zăpadă. Ninge
Nu te dorește-aproape nimeni, deși te-așteaptă toți să vii... Mireasă-a brazilor geometrici și-a brazdelor însămânțate - solemnitate albă, rece, fatală, mută și divină - tu vii cu grații de Madonă sau de Fecioară bizantină și
Cândva, prima îndrăgostire, stârnea astfel de gânduri și sentimente. Și, foarte probabil, încă le mai stârnește. Doar că, sub atâtea zâmbete de complezență, nu mai știm să auzim ce se întâmplă în noi. Și aproape
O frumoasă poezie de dragoste. Ce frumoasă ești în prag de iarnă, Ninge disperat asupra ta, Cerul peste tine se răstoarnă, Țurțurii în plete vor suna. Hai să fim doi oameni de zăpadă Ridicați de
O frumoasă poezie de dragoste. Copac m-oi face, dacă tu ești floare Și dacă floare ești, m-oi face rouă! Tot rouă, dacă rază ești, de soare Să ne unim ființele amândouă! Iar dacă tu ești
De dragoste și îndrăgostire. Ferește-te să ai dreptate Când ești îndrăgostit. Mai bine să ai umbră, mai bine să ai rază, mai bine să ai lacrimă, mai bine să ai orice altceva! Un om îndrăgostit
O frumoasă poveste de iarnă. Sunt pictori, în cer, care lasă Culorile lor să mai cadă Pe-aci, pe pământ, pe acasă, Și asta se cheamă zăpadă. Sub bârne albastre-celeste Lumina privirii tresare, Când strigătul nostru
Una dintre frumoasele poezii de dragoste ale literaturii române. Te uită cum ninge decembre... Spre geamuri, iubito, priveşte - Mai spune s-aducă jăratec Şi focul s-aud cum trosneşte. Şi mână fotoliul spre sobă, La horn
O reamintire... De poţi fi calm când toţi se pierd cu firea În jurul tău, şi spun că-i vina ta; De crezi în tine, chiar când omenirea Nu crede, dar să-i crezi şi ei cumva;