Tot stau și mă gîndesc, mirîndu-mă neîncetat, la darul și puterea cuvîntului. Îmi e atît de greu sî îl cuprind cu mintea, încît rămîne țintuit, aproape întotdeauna, sub semnul neîncadrator al mirării. A-i da o
"Afară era de mult primăvară", iar gîndul lui Romulus Guga, autorul romanului Nebunul și floarea (în titlul său original, care nu a putut să apară astfel în anul 1968, cînd a fost publicat, fiind Isus
Cînd eram în școala generală, am văzut pentru prima dată o carte de vizită. O fată își scrisese, pe un bilețel de hîrtie, cu o caligrafie îngrijită, de jurnal de adolescentă, numele, adresa și numărul
Am vrut să cuprind sentimentul iubire și să-l asez pe rânduri, în forma cea mai frumoasă, în forma pe care o merită, dar când să fac acest lucru, găsesc cuvintele incapabile de a-i cuprinde mănunchiul.
Durerea, o senzație în fața căreia nu primim scutire de la viață. Simpla sa prezență este consumatoare de energie, de viață, de dorință. În prezența ei uităm să mai visăm, uităm să prețuim viața fiind
Omul… o ființă care îmbracă o conștiință. Care calcă în picioare pământul care îl adăpostește. Atâtea civilizații, atâtea adevăruri și niciunul absolut. Atâția inventatori, descoperitori și toți deveniți eroi doar după moarte. Oare poate omul
O privesc cum își scoate capul printre firele de iarba și îmi zâmbește. Mă îmbie să nu trec în grabă pe lângă ea, să mă opresc. Păpădia, floarea care ascunde în ea copilaria. A mea.
Știu, din perspectiva creștinului, Învierea lui Isus nu este doar o poveste, ci rațiunea supremă a creștinismului, modul triumfal al întâlnirii dintre uman și divin. Nu știu cum alții cum sunt, dar eu, gândindu-mă la
Da, "este tot ceea ce ai nevoie", nu-i așa? "Se schimbă ceva în momentul când decizi că ai găsit o persoană în fața căreia ești gata să dezvălui părți din sufletul tău. Ceva iese în
Şi aşa fericiţi veţi fi... "În general s-a împământenit între noi, creştinii – vorbesc de creştinii mai superficiali – să luăm în derâdere sărăcia cu duhul şi să spunem: acesta e sărac cu duhul, e
Pământul este casa noastră și asemenea unui vernisaj fiecare dintre noi își așează tabloul pe pereții săi. Cel care îl cuprinde cu tot ce înseamnă și a cărui poveste rămâne deschisă pentru orice privire. El
Nu există moarte mai cruntă decât moartea interioară. Un război care lasă urme pe toate potecile. Și noapte. Un război în care noi suntem comandant, soldat sau îmbrăcând oricare altă haină din această structură. Pe
Poezia, o stare de spirit, o împletitură de gânduri și sentimente ce se mișcă într-un dans. Un dans care le împerechează, le încrucișează, le îmbrățișează sau doar le urmărește povestea oferindu-le libertatea de mișcare, de
Cât de mult am așteptat verdele ăsta crud și viu, adus parcă pe aripi de curcubeu dintr-o insulă îndepărtată și neumblata vreodată de umani care să-i întineze culoarea! E drept, s-a născut încet, cu teamă
Am pătruns multe cărți, citindu-le, unele, cele mai bune, m-au pătruns și ele pe mine, reușind să întârzie instalarea sobră a omului matur în mine sau, altfel spus, să păstreze, în ceea ce sunt, cât