La început, toți suntem semințe, apoi, devenim micuțe trunchiuri, ramuri, mugurași, flori și frunze. Când este vremea iernii în viață, ne desprindem de tot ce am fost până atunci, plutim și ne așezăm pe pământ,
Era un deal în spatele casei bunicilor mei cu care mi-am măsurat mult timp, cresterea. Un deal pe care o vreme nu l-am putut urca. Bunica zicea - "atât pentru anotimpul ăsta, copilă! Mănânci, dormi,
Când vine vorba despre libertate, câți oameni, tot atât de multe înțelesuri. Principala diferență dintre unii și alții fiind unde aleg să o caute și să o găsească: în interiorul lor sau în exterior. De
Cine se adăposteşte de sine pierde contactul cu daimonul său etic. Cine se decide să locuiască în sine, în umbra şi în lumina sa, află, încet-încet, ceva despre ordinea universală. Daimonul începe să vorbească. (Andrei
(Și, în primul rând, despre frică.) Pentru că sunt atât de multe lucruri la care ajungem să renunțăm de frică, lucruri despre care nu întrebăm sau nu ne dorim să întrebăm de teamă să nu
"Faptul că eu sunt eu, și nu altcineva, este unul din bunurile mele cele mai de preț. Rănile sufletești sunt prețul pe care îl plătim ca să fim independenți." (Haruki Murakami) Faptul că eu sunt
Se întâmplă atunci când ești copil să rupi o floare sau chiar să legi mai multe fire într-un buchet pentru a le oferi cuiva important pentru tine. Iar acel om important poate fi oricine: mama,
...bucăți din clipele trecute în jurul meu găsesc. Purtate din adâncuri de către valuri, ne trezim avându-le alături sub diverse forme, mărimi și culori, după cum ne-au atins și colorat viața. Dar în atingerea țărmului,
Am primit de mult o scrisoare tulburătoare, tradusă de George Cuşnărencu. Scrisoarea are un motto din Coran, care spune că "Vei da socoteală pentru toate plăcerile permise ale vieţii pentru care nu te-ai bucurat pe
Datoria înrobește omul, îl leagă de ceva, indiferent de chipul pe care îl îmbracă. Doar nu ne-am născut datori sau că viața este despre a răscumpăra vreo datorie. Pentru că dacă ar fi așa, de
Sau așa a fost scris... Destinul, cel care umblă cu fața acoperită, încât doar ochii lui îți mai dezvelesc câte ceva pe drumul pe care pășești. Hainele, ascund răsărituri și apusuri care mai colorate sau
Am fost recent în piață – obișnuiesc, cu anumite ocazii, să cumpăr flori. Și îmi aleg de la tarabe oamenii cei mai bătuți de riduri, de semnele vremii sau ale căror fețe nu pot ascunde
Ochiul este măsura tuturor lucrurilor – ar putea fi un cuvînt care, cu toată accepțiunea, să cuprindă o mare parte din sfera celor omenești; pentru că ochiul măsoară, taie, mîngîie, compară, alungă, apropie, unește, trăiește,
"La început a fost Cuvântul, (...) și Cuvântul s-a făcut trup..." Cuvinte și imagini. Zilnic mă plimb printre ele. Sub diverse forme, scopul lor, până la urmă, fiind acela de a transmite ceva. De a-mi
Oricine are, probabil din lecțiile de geografie din copilărie sau din filmele cu oropsiți care trăiesc în condiții vitrege, o oarecare oroare de deșert. Deșertul, sinonim în limba română din punct de vedere semantic și