Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Armele nucleare si Big Mac-ul

Vând clipe

Vand clipe pierdute la ruleta nepriceperii. Sunt pline cu iubire nealocata. Au fost cernute prin sită de stropi de ploaie...

Continuare...


Powered by

Armele nucleare si Big Mac-ul

Vladimir Stoicescude @
17 November 2013

Acesta este un exercițiu de gândire, situația reală fiind mult mai complicată. Ideea nu este originală, am auzit-o în timpul unui curs ce avea ca subiect relațiile internaționale.

Este evident că țările se dezvoltă diferit, având un ritm propriu și o conjunctură politică menită să faciliteze sau să încetinească progresul. Progresul nu este un subiect absolut, două baricade, diferite, pot vedea progresul ca regres și regresul ca progres. De asemenea, progresul nu este un tot unitar: o acțiune poate aduce progres dintr-un anume punct de vedere și regres din altul. Exemplul meu favorit fiind capitalismul, acesta fiind un motor al progresului economic, științific, cultural și poate și social până la un punct. Din nefericire, acest “până la un punct” nu îi include și pe oamenii pierduți prin crăpăturile capitalismului, acest “până la un punct” nu îi include pe oamenii care nu joacă după regulile și legile capitalismului. Practic, într-o țară pur capitalistă, selecția naturală și supraviețuirea celui mai adaptat fac parte din ideologia de bază a curentului. Din nefericire, oamenii care nu se pot conforma sunt lăsați în derivă și nu sunt ajutați, aproape deloc, de către stat. Faptul că nu îți permiți asigurare medicală și faptul că nu ai loc de muncă fiind irelevant.

În schimb, într-o țară puternic socialistă opusul este valabil. Scopul fiind uniformizarea înălțimilor barierelor și micșorarea distanței dintre bogați și săraci. Este evident că acest lucru costă și, de cele mai multe ori, este un rezultat obținut prin taxarea bogaților, fapt care reduce progresul economic și științific, însă ajută la progresul social.

Din acest motiv, au apărut țările hibrid: Franța este o țară socialistă cu o economie capitalistă și China este o țară comunistă cu o economie aproape capitalistă. Din nefericire, Franța are mari probleme cu populația, iar China are mari probleme cu drepturile omului. Țările hibrid fiind, în fapt, incapabile să-și satisfacă statutul.

Revenind la ideea principală, putem să facem și o comparație între țările creștine și țările islamice: există o teorie care spune că, datorită faptului că islamul este o religie cu ~600 de ani mai nouă decât creștinismul, islamulului îi lipsesc 600 de ani de progres. Teoretic vorbind, dacă data în țările creștine este 2013, data în țările islamice este 1413. Este evident că este o exagerare, în secolul al XV-lea, Europa abia își începuse renașterea și este la fel de evident că discrepanțele nu sunt chiar atât de mari între țările creștine și islam, însă progresul necesită timp. Evoluția tehnologică și evoluția socială sunt, oarecum, corelate, dar sunt diferite.

Urmărind aceeași idee, observăm că țările din “lumea a treia” abia acum trec prin revoluția industrială. Problemele apar când țări precum America, aleg să condamne acest lucru. Motivul fiind poluarea, poluare ce a fost prezentă și în țările ce aleg să facă reclamații. Pentru a ajunge la o economie ce se ocupă de vinderea ideilor și cu industria “high tech”, este necesar ca o țară să treacă și prin industrii mai puțin curate. Este o dovadă de mare ipocrizie și sunt de părere că este o mare greșeală să se interzică progresul în țările unde este cel mai necesar. Este adevărat că acum există tehnologia pentru a face industria “murdară” mai puțin murdară, din nefericire această tehnologie costă bani.

Ajungând la armele nucleare, ideea este foarte similară. Noi avem și voi nu aveți voie, este adevarat că armele nucleare au șansa să fie foarte dăunătoare, însă dacă unii au voie cu ce drept interzicem acest lucru altora?

Există o teorie care afirmă că singura șansă pentru pacea absolută se regăsește în armele nucleare: ideea se bazează pe un studiu care analizează siguranța unei țări înainte, în timpul și după ce a obținut bomba nucleară:
– înainte de a începe, țara este relativ sigură;
– după ce a început să vâneze arma mult râvnită, riscul ca țara să fie atacată crește vertiginos;
– după ce țara a obținut arma nucleară, riscul de a fi atacată fiind aproape zero.

Dacă exagerăm datele, putem ajunge la concluzia că armele nucleare înseamnă pace. Ideea este bazata pe instinctul de autoconservare, războiul în acele circumstanțe fiind sinonim cu moartea și extincția.

Este adevărat ca instinctul de autoconservare lipsește uneori, fapt care poate face teoria, oarecum, problematică. Poate este mai sigur ca fiecare țară sa aibă un McDonald’s: din punct de vedere istoric, existenta McDonald’s -ului în două țări și pacea fiind corelate.

(mai multe imagini aici)

Despre autor

Vladimir Stoicescu

| Blog | Facebook | De același autor

Eu Sunt lumina de la capatul noptii, si adierea vantului de vara. Sunt Alfa si Omega, intunericul in lanul de secara. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt ambitia inaripata si sunt sangele stramosilor. Sunt mormanul de pamant, sunt copilul muribund. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt vipera ce-ti sopteste , si sunt cantecul de leagan Sunt femeia ce zambeste la barbatul care intreaba Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt diavolul cu pene, sunt Adam in pielea goala. Sunt tristetea absoluta, efemera, si fatala. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt o pata de culoare, ba un verde, ba mai tare. Esti un negru! Sunt culoare. Sunt … sunt … cogito ergo sum. Sunt mainile lui Venus, si sunt catelusul schiop Sunt atent calcand pe tine, cand eu am calcat pe mine. Sunt … sunt … Sunt … sunt? Esti. Cogito ergo sum.

    Comentarii
  1. razvan

    Poate este mai sigur ca fiecare țară sa aibă un McDonald’s: din punct de vedere istoric, existenta McDonald’s -ului în două țări și pacea fiind corelate.

    E foarte adevarata afirmatia (partial)!

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.