Aripi gri

aripi-griS-a şters curcubeul de culoare,
Vioara plânge pe ultima-i coardă
Si umerii grei apasă pământul
Şi zgârie drumul trecut, de povara.

Băltesc lacrimi amare pe urme
Când paşii se duc mai departe,
Cu zilele gri mai deschidem
În soarele stins, posibila ultimă carte.

Aripi grele bâjbâie-n ceaţă,
E-ntuneric şi miroase a vechi,
Se-afundă piciorul când trece
spre viaţă… să trec?

Aerul greu apasă în nări
Ochii îţi taie pământul din faţă
Şi-n spate se aud stinse chemări
Cu ultima suflare de viaţă.

Aşterni pe poteci vise pierdute,
Ca frunze uscate purtate de vânt
Sunt zilele!
Şi mergi mai departe c-un gând.

Copil ducând la şcoală flori cândva ai fost,
Înflăcărat în drumul său, un tânăr mai apoi,
Adultul plini de griji să-şi facă rost
Şi-nchei ca un străin, cu ochii goi.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Leodora Stănescu

Leodora Stănescu De același autor

Mă numesc Dorina Vlăsceanu, însă toate poeziile mele au fost postate sub pseudonimul Leodora Stănescu, făcând un joc între zodie "Leo" şi prenumele Dora, la care am adăugat numele dinaintea căsătoriei. Lucrez într-un sistem dur, care, însă, nu a reuşit să-mi înăbuşe firea romantică. Sunt soţie şi mamă a doi copii. Din dorinţa de a-mi menţine spiritul tânăr, mă refugiez în poezie, versul iubirii fiind cel care atinge inima.

Recomandări

Adaugă comentariu