Arămiu

Doamne, câtă risipă de culoare
e-n toamna asta! Cât de mult frumos
se zbuciumă-n lumină când e soare
că îmi stârneşte-un dor de mers pe jos
prin frunzele acestea risipite
de nemiloase vânturi pe cărări
s-ascult sub paşi hârtiile foşnite
ale acestei crude renunţări
de a mai fi în verdele trăirii.
E viaţă şi firesc şi-n arămiu
căci orice lucru se supune firii
şi se transformă-n altul, cât e viu
aşa că-mi bucur ochii de risipă
şi cugetul de tot acest frumos
chiar dacă simt că-n mine se-nfiripă
o ultimă-ntomnare, merg pe jos
de mână cu iubirea mea,frumoasă
ce mi-a făcut din sufletu-i “acasă”…

aramiu

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Aura Popa

Aura Popa Blog | Facebook | De același autor

Educatoare și mamă a doi copii, a publicat, începând cu anul 2012, poezie și proză în mai multe antologii și volume: "Vin dintr-o stirpe cu accente clare / şi pe strădanie şi pe contemplare…"

Recomandări

Adaugă comentariu