Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Apologia eșecului

Povestea primilor fulgi

Această poveste nu începe cu “a fost odată…”. Poate începe însă cu “în fiecare an”… În fiecare an, primii fulgi...

Continuare...


Inregistrare

Colaboratori

Trimite-ne un articol prin intermediul formularului de aici. Daca ne place, il publicam. La cel de al doilea articol publicat vei primi o parola personala.

Ai uitat parola?

Noua parola iti va fi trimisa pe e-mail.

Aboneaza-te gratuit

Powered by

Autor: Cosmin Neidoni

Apologia eșecului

Cosmin Neidoni20 April 2016

Susține și tu Webcultura! Pentru că, împreună, putem supraviețui ignoranței și ignoranților.

Mulțumim. (Vezi aici cine a donat până acum.)

Să lauzi eșecul, sa vorbești despre căderi și înfrângeri, spunând că sunt o binecuvântare – pare sa fie un însemn al unui orizont valoric răsturnat. Se prea poate, însa eu înclin sa cred altceva, încercând sa conturez câteva elemente pentru o apologie a eșecului. Parcursul uman dintre cădere și regăsire este cel mai iscusit învățător, cea mai buna scoală. Niciodată nu ești prea tânăr pentru a plânge și niciodată prea bătrân pentru a învăța!

Eșecul îmi pare similar privitului în oglinda, cu deosebirea ca acum nu te privești pentru a te estetiza, ci pentru a te regăsi, pentru a face inventarul recuzitei tale de salvare. Traiectoria reașezării tale, efortul recuperator al instalării în echilibru – este mai important decât un seminar de filosofie. Nicicând nu înveți mai mult, fortificându-te, ca atunci când, căzut fiind, înveți sa te ridici. Și ce înveți? Că instanta înțelepciunii nu este exterioara în raport cu sinele tău, ca cel mai bun prieten îți ești tu sieși, că numai iubindu-te pe tine îi poți iubi autentic pe cei de lângă tine, ca nu poți schimba prea mult împrejurările, ci doar felul în care te raportezi la ele.

Trăim într-o societate marcată profund de paradigma succesului. Suntem învățați sa reușim, dar nimeni nu ne învață ca eșecul este parte integrantă din succes. Când spunem succes vedem doar rezultatul pentru ca doar el strălucește, dar ignoram de cele mai multe ori căderile, pățania, suferința, exercițiul de voință și răbdare, consecventa etc.

Una dintre cele mai tulburătoare cărți scrise în limba romana nu este o poveste a unui om dat în leagăn, ci este mărturia cutremurătoare a unei experiențe penitenciare care a căpătat titlul “Jurnalul fericirii” (N. Șteinhardt)

Niciunde nu ne developam mai acurat propriul caracter decât în situațiile de criză, de limita prin care ne e dat sa trecem în viață.

Nu spun că trebuie să căutam eșecul cu lumânarea, dar când ne este dat să-l avem, ne poate fi cel mai bun prieten!

apologia-esecului

Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul acestui formular.

Despre autor

Cosmin Neidoni

| LinkedIn | Facebook | De același autor

Nascut in Timisoara in 8 Martie 1975. Absolvent de filosofie, freelancer in domeniul traducerilor, scrie proza scurta, eseuri si poezie. Carti publicate: Scrisoare catre fiul meu, Das Schattenspiel. In pregatire: Viata la 40 de ani.

Comentează

Parteneri

© 2010-2014 WebCultura.