Ana

Ana e pace
ea nu atinge pământul
de teamă să nu-i tulbure liniștea
plutește ca o pânză de borangic
prin toate încăperile sufletului
Ana se revarsă ca un izvor
peste uscăciunea din mine
mă adapă cu susuru-i lin
prin toate vadurile-mi seci curge
și murmură…murmură
Ana e casa blândeții
clădită cu dragoste
ca un cântec de leagăn îmi învăluie
trupul obosit întru
har și bucurie deplină
Ana e ca o pană
desprinsă din aripa unui heruvim
ea scrie pe stânca gândului meu
cu degetele înmuiate în
călimara divină
Ana e o amforă
plină cu stele, iubire și sori
le dăruiește lumii și tace
Ana e înger, e zâmbet, e pace

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Emilia Amariei

Emilia Amariei De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

2 comentarii

  1. anitanna

    Superb !

Adaugă comentariu