Amurgul

amurgulCe sadică ești cu mine
Pe acest pat din jar:
Sunt doar a ta pradă?
Trebuie sa fiu solidar?

Ochii noștri nu se recunosc-
Ai mei-s negri de lumină,
Ai tăi? Râdem ca doi nebuni
Iar necuvintele ne suspină…

E cald… nu mai văd bine,
Nici măcar nu mai aud,
Dar tu ești atât de rece
Și știi că timpul ăsta-i surd…

Te țin în podul palmei
Și în suflet îmi ești înfiptă…
Dar mă întreb…ce-mi ești:
Moarte… ori iubită?…

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Silviu Romaniuc

Silviu Romaniuc De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu