Amurg

amurgAmurgul zace-n ochiul umbrei
Și-n peșteri se aude doar ecoul
Tu stai și plângi în taina clipei
Și-ai vrea ca lumea să-ți asculte dorul.

În suflet te apasă iar sărutul
Și pielea ta e rece de atâta vină
Unde ai fost când te strigam?
De ce stai mut și-ngândurat ca o ruină?

Mai știi când desenai fantasme
Și îmi spuneai că viața asta-i simplă?
Te-am cunoscut pe înserate
Dar tu ai dispărut când s-a făcut lumină.

Nu plânge-acum, nu vezi că soarele răsare?
Poate-mi va încălzi și oasele și trupul
Va stinge dorul ce mă macină
Și-mi va pătrunde sufletul și gândul.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Paula

Paula Facebook | De același autor

Pentru că a scrie înseamnă libertate, am ales să îmi transform sufletul în cuvinte.

Recomandări

Adaugă comentariu