Amintiri din Templu

Frunze moarte, frunze de aramă, frunze…
Peste tot: pe crengi, printre pomi, prin mine.
Mă cuprind din tălpi până-n creştet tandre ,
Mângâietoare.

rugaciuneMi-a fost dor de ziua aceasta blândă,
Fiica celei mult prea demult apusă
Printre siluetele noastre mute,
Îmbrăţişate.

Ce bogaţi eram în acele vremuri!
Banca noastră, mica alee, parcul
Ca un templu vechi poleit cu aur
Şi cu lumină.

Pe altarul însângerat de frunze
Orice pas în plus e un sacrilegiu.
Mă opresc, de teamă că le-aş ucide
Încă o dată .

Sunt precum un arbore-n prag de iarnă.
Anii mulţi mă strâng cu-ale lor inele.
Înspre Ceruri, braţele se înalţă
În rugăciune.

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Doina Sterea

Doina Sterea De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu