Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Am crezut că ți-am vazut inima …

Va invitam la JobHunters!

Un eveniment destinat tuturor acelora aflați, la început de drum, în căutarea unui job. Iată, așadar, evenimentul la care vă...

Continuare...


Powered by

Autor: Nina Tărchilă

Am crezut că ți-am vazut inima …

Nina Tărchilă16 September 2018

Atât îmi vine să-ți mai spun acum – să te iau de mână, să te privesc în ochi și să-ți spun: am crezut că ți-am văzut inima.

Dacă și-aș putea spune asta poate ai înțelege modul meu de-a trăi lângă tine. Toată dăruirea, tot zbuciumul și toată iubirea respirând în mine ca valurile ajunse pe țărmuri, obosite de zbaterea fără sfârșit în largul mării. Nu pentru ochii tăi, nu pentru trupul tău. Ochi și trupuri sunt peste tot în lumea asta! Doar am crezut că ți-am văzut inima! Mi s-a părut că ți se prelingea bătaia ei până-n zâmbet. Mi s-a părut că nu știe ce e aia ipocrizie, mi s-a părut că lumina din ea…

Doamne, mi s-a părut că în lumina aia pot să-mi dezbrac sufletul fără teama că vei râde de ridurile lui. Mai știi când ni se părea că suntem singurii oameni de pe pământ? Liniștea și curcubeul cuvintelor tale, zâmbetul și fericirea din mine… le mai știi? Rămân atingerile sufletești în urma noastră ca florile care se sting în culorile lor când le-a sosit ceasul pieirii. Și nu te mai simt. Și nu te mai știu. N-am să rostesc însă toate astea.

Privirea ta străină și inima mea nu se mai înțeleg. Poate nu erai tu. Poate-am visat și trezindu-mă, te-am îmbrăcat cu lumina visului meu pentru că erai cel mai aproape. Poate-am aprins candelabre în încăperea nepotrivită. Ce mai contează? Mi se zbate sub pași cărarea pe care călcăm amândoi acum. Se încovoaie pământul cuprins de convulsii, mă împiedic, rămân în urmă și nu-mi mai găsesc aripile să zbor până la tine. Nici tu nu te mai poți întoarce. Nu ești destul de cinstit cu tine pentru asta. Între noi stau de-acum garduri și ziduri și tăceri …

Tăceri fără sfârșit. Cine ești tu, străine de pe malul celălalt al lumii mele?

Mi s-a părut că te-am ținut cândva în brațe …
Mi s-a părut că nu mai știu să respir fără tine …
Mi s-a părut că te-am iubit …
Mi s-a părut că ți-am văzut inima.

Era doar reflexia inimii mele.

Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi. Mulțumim!

Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul acestui formular.

Despre autor

Nina Tărchilă

| Facebook | De același autor

Sufletul meu respiră prin cuvânt. Așa își traduce emoțiile cât să le înțeleagă și ceilalți, așa spune povești despre lumina și întunericul din el, despre viața asta trăită parcă între oglinzi paralele, ca într-un puzzle fără sfârşit. Dar cuvântul e doar povestea emoției - înaintea lui este întotdeauna bătaia aia in plus a inimii. Și totul este să o auzi atunci când se-ntâmplă cât să ai ce povesti!

Comentează

Parteneri