Aleasa de papadie

Frumoasă și tulburătoare,
Visele-i dulci le răscolește.
Și o inspiră, ca pe-o boare.
Încet, încet el o iubește,

Se-mbată de al ei parfum
Și de sărutul cel fierbinte.
O pierde însă ca pe-un fum,
Dar o adoră din cuvinte.

În viața lui prea complicată
Teamă îi este s-o așeze.
Dar o iubește toată, toată
Și-n veci ar vrea s-o venereze.

În ochii mari, de undă verde,
Se lasă prad-a lui dorință,
Simte leșin și cum se pierde,
Și este-n prag de neputință.

Mă iartă tu copilă dragă,
Șoptește-i vocea în prag de plâns.
Te-am așteptat o viață-ntreagă,
Mult prea târziu tu m-ai ajuns.

Nu vreau acum să te rănesc,
Cu-a mea simțire cam târzie,
Și eu în taină te iubesc,
Aleasa mea de păpădie.

papadie

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Emil Marian

Emil Marian De același autor

Pentru a publica în cadrul Cenaclului WebCultura trimite-ne textul tău prin intermediul acestui formular. Și, nu în ultimul rând, te rugăm să citești și cele câteva rânduri scrise aici. Important: autorii care au publicat deja cel puțin trei creații în paginile Cenaclului și doresc pagini de autor sunt rugați să ne contacteze prin intermediul aceluiași formular.

Recomandări

Adaugă comentariu