Alb în decembrie

Pentru toţi aceia care nu au spus nimic despre singurătatea lor şi au urat ca şi cum le-ar fi fost casa plină cu cei dragi şi masa îmbelşugată, pentru toţi aceia care sunt departe de cei pe care îi iubesc şi care de-abia aşteaptă să treacă aceste sărbători pentru ca să-i poată întâlni, pentru aceia care au de toate şi nu se pot bucura, o îmbrăţişare în albul meu din acest decembrie.

Să ne fie primit!

A îmbătrânit şi cerul,
scârţâie din toate baierele
când se pornesc stelele căzătoare
să-şi plângă misterul
şi albul peste odoare.

***

Stelele mele căzătoare
sunt salvate mereu de ciocurile vulturilor
care le plimbă, dau roata peste lume
până frumoasele îşi termină plânsul
şi se gătesc de o altă ninsoare.

***

Ce aripă are cuvântul
Şi ce albă e raza de soare!

Ioana Haitchi, 24.12.2016, Klausenburg (din volumul “Zborul de duminică”)

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Ioana Haitchi

Ioana Haitchi Blog | Facebook | De același autor

Născută în Năsăud în 16 noiembrie 1967, copilăreşte în Bistriţa, iar din 1979 locuieşte la Cluj. Ea consideră poezia, forma elevată de exprimare a sinelui. Publică prima poezie în 1987 şi are în pregătire câteva cărţi de poezie. Traduce din spaniolă, franceză şi germană, scrie şi eseuri şi proză scurtă.

Recomandări

Adaugă comentariu