Bine ai venit pe WebCultura

Din cuprins:

Adio, dar rămân cu tine în versiune a la Mexicana

Pot

pot să-mi umplu lumea dacă vreau, cu tine, pot să-mi scutur cerul peste ochii tăi – să se-nroureze nopţile-ţi cu...

Continuare...


Powered by

Adio, dar rămân cu tine în versiune a la Mexicana

Mădălina Dumitrachede @
12 July 2018

You’re Killing Me Susana/Me estás matando, Susana.

Regizat de Roberto Sneider (Tear This Heart Out) și adaptat tot de Sneider dimpreună cu Luis Cámara, după romanul Deserted Cities de José Agustín, filmul You’re Killing Me Susana/ Me estás matando, Susana stârnește interesul tuturor celor păliți de amintirea vreunei despărțiri de natură amoroasă. Farmecul și telegenia actorilor  Gael García Bernal și Verónica Echegui transformă provocarea cineastului într-o suită de momente pline de haz, dar și de reflecție.

Eligio (Gael García Bernal) este un actor amuzant, charismatic care se trezește singur într-o zi și își dă seama că soția lui, Susana (Verónica Echegui), l-a părăsit fără niciun cuvânt. O caută pretutindeni, încercând să-i înțeleagă motivul, dar certitudinea lui că lucrurile erau minunate  între ei este șubrezită pe măsură că vorbește cu oamenii care ar putea ști unde se află iubita care l-a părăsit. După câteva luni, înfocatul actoraș mexican află că Susana e la seminarul unui scriitor din Iowa. Eligio își vinde mașina și pleacă după ea pentru a face tot ce poate ca femeia iubită să revină la el. Din momentul în care ajunge în orașul din Midwest, Eligio nu se simte deloc în elementul lui.

Situația se înrăutățește când descoperă că Susana are o relație cu lunganul polonez, poetul Slawomir (Björn Hlynur Haraldsson). Graba cu care scundul, dar simpaticul actor părăsește însoritul Mexico City pentru a poposi neanunțat/neinvitat în recea Universitate din Iowa ne pune pe gânduri: “Se simțea, cumva, vinovat ?”. Oricare ar fi răspunsul, modul de-a acționa îl recomandă mai mult spre zona băieților decât cea a bărbaților (toate giumbușlucurile însoțite de turuiala hispanică suplinesc din plin absența unor centimentri din statură și fac mai suportabilă lipsa de maturitate a personajului). Instalarea în căminul Universității americane devine un adevărat tur de forță și provoacă chicoteli – se camuflează cu frunze arămii în curte pentru a evita plata celor 85 de dolari, echivalentul cursei de la aeroport, flirtează cu americanca blondă de la recepție și profită de înduioșarea acesteia.

“Mic la stat, dar mare la sfat”, Eligio dă cu nasul și de uriașul poet slav, devenit între timp, amantul nevestei sale; construită tot pe contrastul de calitate (diferențe mari de înățime) așa-zisa răfuială devine o sursă de amuzament. Abundent pigmentate cu spaniolă, dialogurile lasă să      se întrevadă adevărata natură ardentă a relației dintre Eligio și Susana. Cu siguranță, Eligio- “Macho Man” nu se-ncadrase la standardele soțului perfect, dar îndârjirea și încăpățânarea copilărească de a o recuceri pe Susana îi sporesc și mai mult farmecul.

You’re Killing Me Susana

Regia: Roberto Sneider
Scenariul: Roberto Sneider și Luis Cámara, adaptare după romanul Deserted Cities de José Agustín
Imaginea: Antonio Calvache
Montajul: Aleshka Ferrero
Muzica: Victor Hernandez Stumpfhauser
Distribuția:
Gael García Bernal – Eligio
Verónica Echegui – Susana
Ashley Hinshaw – Irene
Jadyn Wong – Altagracia
Björn Hlynur Haraldsson – Slawomir
Adam Hurtig – Bryan
Durata: 100 min

Concepută în maniera filmelor indie, care prezintă viața artiștilor într-o lumină naturală, “nefardată”, pelicula cu rezonanță de hit country reprezintă sondare, dialog şi meditaţii bogate. Filmul se vrea onest, lipsit de artificii și prezintă viața în complexitatea sa, deși pare o banală comedie romantică a la Mexicana. Cineastul se joacă frecvent cu limbajul, elaborând o simpatică dantelărie de voci şi puncte de vedere în încercarea de a portretiza neliniştile protagoniştilor. Nu mai poţi modifica nimic – este vorba, practic, de puterea de a accepta un dat. Deşi Eligio se consideră, mai în glumă mai în serios, un ratat, nu se resemnează cu acest gând (participa la castinguri, conștient fiind că șansele sale erau reduse, se autopersiflează în prezența amicilor, la “o băută”). Cu toate acestea, imaginile surprinse în apartamentul modest, dar șic, în care meditează printre cărți sau reviste îl recomandă profund… disimulat.

Contrazicând stereotipul macho, firavul Eligio răstoarnă prejudecățile prin abilităţile  sale de a se descurca prin viaţă. În discuțiile amicale, din timpul periplului de la Iowa, se simte tușa sociologică din discursul realizatorului; la acel workshop fuseseră invitați să prezinte, în culorile cele mai vii SUA, doar scriitori din America Latină, Asia și Europa de Est (un discurs destul de inofensiv în plină eră Trump). Roberto Sneider surprinde experiența culturală, dar, mai ales, hotărârea și dorința unei femei de a-și depăși condiția. După ce câștigă premiul de la acel workshop literar, Susana pleacă la New York. Deșertul sentimental se instalează, iar cei doi soți pornesc pe căi diferite. În final,  îi regăsim în același boem apartament din Mexico City oferind concluzia celor 100 de minute dulci-amărui.

Derutanta pistă de “happy-go-lucky actor” e de fapt linia tradițională a bărbaților din această zonă – pare că trăieşte continuu pierdut în “râuri metafizice”dar, mai degrabă, e măcinat de gânduri (dublul standard: fidelitatea în cuplu sau față de sine) care depăşesc realitatea concretă.  Pendulând între comedie și dramă, acest road-movie picant răstoarnă prejudecăți și demantelează mentalități (machism, patriarhat latino, xenofobie). Imaginea comică, de veritabil “escroc sentimental” a lui Gael García Bernal, senzualitatea elegant-focoasă a hispanicei Verónica Echegui, peisajele hibernale și coloana sonoră vibrantă reprezintă valorile adăugate ale unui film care deraiază de pe șina comună a comediilor romantice. You’re Killing Me Susana/Me estás matando, Susana invită la onestitate în intimitate.

Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi. Mulțumim!

Despre autor

Mădălina Dumitrache

| Facebook | De același autor

Cultura te îmbogăţeşte, te plasează pe o anumită ierarhie valorică, cu condiţia să fie dublată de inteligenţă şi de cei şapte ani de acasă. Licenţiată în Teatrologie-Filmologie (UNATC "I.L.Caragiale, Bucureşti) şi Pedagogie (Univ. Buc.), mă simt aproape de cei "săraci în arginţi, dar bogaţi în iluzii" ştiind că cea mai subtilă şi solidă formă de supravieţuire este CULTURA.

Comentează

Parteneri