22/12

Avem nevoie de eroi. Însă, înainte de toate, avem nevoie de repere. Altfel nu vom putea să ne recunoaștem vreodată eroii.

Este un lucru pe care l-am mai spus, atunci când am vorbit despre modul în care am trăit eu evenimentele din decembrie 1989. O mărturisire pe care am numit-o Ziua în care stema s-a sfârșit și pe care, dacă sunteți curioși, o puteți parcurge online (Episodul I, Episodul II, Episodul III, Episodul IV).

A fost o vreme în care am urmărit cu foarte mult interes firul acelor evenimente. Pentru că am trăit și am văzut anumite lucruri. Și pentru că viața mi-a scos în cale anumiți oameni și mi-a oferit acces la anumite documente.

(click pentru mărire)

În tot timpul care s-a scurs de atunci am încercat toate stările emoționale care pot fi imaginate: entuziasm, bucurie, teamă, revoltă, urlet lăuntric, îndoială, repulsie, dezgust etc.

Astăzi, tot ce pot spune este foarte, foarte banal: evenimentele din decembrie 1989 sunt mult prea recente pentru a le putea judeca după cum se cuvine. Probabil, mulți nu vor înțelege înșiruirea aceasta de cuvinte. Multă vreme nu am înțeles-o nici eu…

Ne bucurăm pentru că ne citești. Webcultura există cu ajutorul donațiilor cititorilor săi.
Ne poți susține prin intermediul unui abonament lunar

sau prin intermediul unei donații.

Mulțumim.

Sorin Tudor

Sorin Tudor Blog | De același autor

Uneori, prin ochii mei, internetul se vede altfel. “Contentul” se numeste simplu, “continut”, iar “user generated” capata vagi conotatii pleonastice de vreme ce El, Userul, nu are incotro: trebuie sa-si fie Creator al propriei Vieti. Poate ca, intr-o zi, vom ajunge sa ne cunoastem mai bine.

Recomandări

Adaugă comentariu