Concursul Internațional George Enescu se deschide cu singurul triplu concert din literatura muzicală românească. Trei muzicieni în plină ascensiune pe scenele internaționale, laureați ai competiției din 2014 – violonistul Ștefan Tarara, pianistul Josu de Solaun
Les Grands Esprits/ The Teacher. Mai există șansa ca un tânăr din zilele noastre, provenit dintr-un mediu defavorizant, să izbutească în viață, depășind barierele sociale? Greu de crezut, dar nu imposibil. Chiar dacă pare că
"Problema nu este că suntem slabi sau că recădem adesea în păcat, ci vine de la o atitudine de fond: împietrirea sufletească." Încă din Introducerea volumului Poate fi trimis Dumnezeu în exil?, Episcopul greco-catolic de
Un film care merită văzut. Din 13 iulie, în cinematografe. Dacă asemeni mie, nu știți prea multe despre despre ceea ce se întâmplă în prezent în cinmeatografia vecinilor din Vest, veți afla în Budapest Noir
Ce este omul dacă nu fitilul care se aprinde sub mâna destinului. Iar viața? Flacăra care crește sau se stinge după puterea omului de-a lupta cu vântul, cu carapacea. Nimic nu e străin de noi
Flori de cireș îmi sunt gândurile. Petale deschise crescute în lumină Ramuri ce și-au întins vârfurile Razelor strălucitoare se-nchină. Parfumul și-l plimbă sub atingeri de vânt Atât de ușor deschide a simțurilor poartă Și mângâie
Titlul pe care am ales să-l dau acestei prezentări nu vrea deloc să spună că lumea lui Dante ar arăta altfel decât o descrie H.-R. Patapievici în cartea sa ori că el ar fi singurul
Ningea frumos. Fulgii de zăpadă dansau o vreme cu umbra lor, grațios, în ritmul unui vifor ușor, înainte să se așeze pe asfaltul pudrat. Pământul era cald încă, pulsa încă prin ierburi timpurii, înainte de
Ceas de seară, prin munţi călătoare, liniştea cade, sevă de frunze-cascade, Rouă, aburi şi ceaţă, drum şerpuit printre nori, galbena toamnă scaldă roşietic apus. Un Cerb argintiu, înstelat, se-opreşte în mijloc de drum în pădure,
Am cautat sa cuprind Necuprinsul ratacind Pe carari line Si urme de dor pline Cu amintiri goale si reci Vagi poteci Ale pasilor pierduti Disparuti In ceturile fine Ale uitarilor de sine Tanjind sa imbratisez
Infinitul meu e limitat- De cuvinte Care mi-l sugrumă, Și de privirea ta Prin care calc pe Iluzii de brumă... Infinitul meu E firul de nisip Prin care îmi Îmbrățișez lumea- Iar lacrimile Ei îmi
A Quiet Place. Surprinzător sau nu, un film horror american dezvăluie… tăcerea. Poate că era vremea, după atâtea zgomote ale genului. Anchilozat în tiparele poncifelor anilor ’80, grație ingeniozității noului val de realizatori, genul H
De n-ai pleca de fiecare data, De-as opri inima in piept sa bata De n-ai zambi cand ma privesti, De-as sti acum ca ma iubesti... As vrea ca-ntregul Univers sa-mi spuna Ca toate visele din
Ai privit vreodată graba lumii în care trăim, ca pe un virus, un virus care trăiește în aerul pe care îl respirăm, pe care îl purtăm în noi și care ne dictează ritmul vieții? Există
Eu nu sunt cât dau ceilalţi pe mine. Mult, puţin, estimarea lor e greu să fie apropiată de realitate şi să nu oglindească de fapt doar o faţetă, două, din ceea ce eşti. Dar eu
