Cântec

Cântec
Iar ploaia mă-ntreabă de tine, iar nu ştiu să-i spun unde eşti... De-o vreme, pe drumuri străine cu paşi de furtuni rătăceşti. Îmi ţii dimineaţa aprinsă c-un zâmbet, cândva auriu dar noaptea sunt tot mai 

Adio

Adio
Dă-mi un context de viață, un context de moarte, iar apoi dă-mi visele-napoi. Lasă-mi sufletul liber, iubirea să-nghețe, iar luminile să bată-nspre noi. Dă-mi o raza de speranță, o adiere de vânt, și-un sărut de 

noiembrie

noiembrie
cum îți așterne cețuri la picioare acest noiembrie stingher și trist și-și picură melancolia gravă pe un pian îndrăgostit de liszt duminica-și mai caută cuvinte să te înduplece să mai rămâi se rup din mine 
1 4 5 6 7 8 9