Copiii rîd şi parcă dănţuie, Cu o mînă ascunsă la spate, pe seceri. Şi, ca într-o joacă, rîzînd, - harşt -, Dintr-o dată retează nasul părinţilor; Plesneşte sîngele, dar nu înroşeşte zăpada, Ci intră-napoi în
Inimă soare Inimă lună Din ochi mătrăgună Pe buze pelin Inimă amforă Cu dulce venin Sloboadă-mi suflet... Încolăcire de şarpe Mă scuipă cu şoapte Iar de te-ai sparge M-aş mai întoarce Cu cioburi s-arunc Pustiul
Mi-am pierdut inima Dar azi am gasit-o in ploaie Statea pe trotuar in balta cea mai mare Facea baie Mi-a spus ca a dus dorul copilariei, Ii era sete de ea. Rosie, pregatita de sarbatoare
Doar clipe zburătoare noi suntem pe Pământ, O singură menire pe lume împlinim Și poți citi în stele când sufletul ti-e frânt Destinul nostru sigur: ne naștem să murim! Ne amăgim sublim cu vise prea
"Vinzi sau cumperi? Identitate…" Impătimiții de cuvinte își permit să fure, de ici colo, vorbe și să le arunce sporadic, fără pic de integritate morală și fără țintă exactă, în urechi și suflete flămânde de
În chip de Adevăr și de Iubire Tresaltă-n suflete nebiruite mărturii, Ce-și decorează mantia de dor, în înfrățire, Crezând făr’ de mirare în virtute, mii și mii… Se lasă-n voia unui veac ce stă la
Roua e povestea rotundă a ploii, îmbrăţişează pământul cu ultimele şoapte. Din condensul apei îşi goleşte norii zdrobiţi astă-noapte. N-am apucat a povesti cu esenţa ei transparentă şi creatoare, dar în ciocurile vulturilor, încă sunt
Fiecare zi aduce noapte. Fiecare naștere se termină cu moarte. Fiecare lacrimă se șterge cu iubire. Fiecare zâmbet aduce lumină. Fiecare dorință naște vis. Fiecare șansă naște speranță. Fie... care. Însă graba nu aduce nimic
M-am născut dintr-o sămânță, pe un câmp pustiu Nu am un nume şi nici poveste rarã Sunt galbenă la față iar trupu-i pământiu Urâtă sunt, de nu mă secerară. Stau singură şi-aştept al toamnei zâmbet
Atunci când zările amar pictează norii, Cu triste lacrimi gri de ploaie scurtă, Tu treci păşind prin gândurile florii Ce zace sub fereastra dintr-o iurtă. Curg nori vâslind agale către răsărit, Când mi te văd
Duc iar pe umeri stele fără vlagă păşind pe nori de zâmbet resemnat. Numai tăcerea mi-a rămas întreagă. Un singur gest păduri a retezat, a adus ploi şi vânt de-amărăciune, a ascuţit tăişuri de cuvânt
E copil. Se trezeste. O lumina coudata in ochii sai. O sclipire... unica marturie a inteligentei. Se viseaza imparat. Acum creste. Se joaca singur. Cucereste lumea prin imaginatie. Devine intelept a priori varstei. Se educa
Ce haos ai putut lăsa în urmă, Când ai trădat credeam că ai plecat, Că ţi-ai luat şi amintirile-ntr-o urnă, Că ai furat tot ce era de înşelat. Dar nu te-ai străduit s-ascunzi sărutul Şi
Ţi-am spus adio vară, Cu pletele în vânt şi lacrimi pe obraz, Ţi-am spus adio vară, Cu palme ude, căzute pe pervaz. Ţi-am spus adio vară, Cu amintiri de briză printre gene, Ţi-am spus adio
Bat cuie cât pe muchii, cât pe lângă, am unghii violet și răni pe mâini și uneori mă doare partea stângă cu drept asupra bietei melei pâini bat cuie ruginite-n gardul putred al unui timp