Avanscena globală a lumii capătă tot mai mult scenografia de ansamblu a unui teatru de război, absurd, sângeros și brutal. Suntem martorii vinovați ai unei priveliști dezolante în care membrii unei nații, o seamă de
Avem atat de multe vise, deja vedem cu ochii deschisi cum avea sa arate viata noastra impreuna. Ne gandeam la un apartament micut, cu mobila moderna, cu un pat imens pentru sambetele si duminicile petrecute
La început am fost noi doi. Apoi Dumnezeu s-a gândit că suntem prea fericiți, așa că a creat oamenii, florile și dorul. - Oamenii să vă despartă, florile să vă ispitească și dorul să vă
Suntem nebuni să aruncăm în mare atâtea cufere cu amintiri și-aceste lungi eșarfe de chemare să le-nnodăm de alte răzgândiri. Suntem nebuni să renunțăm la vise, la-mpachetări de ceruri în hârtii de zbor cu-atâtea înălțări
Trăim cu obsesia acaparantă a reușitei, fugim spre succes, bifăm toate etapele creșterii ierarhice, semnăm cu docilitate condica corporatistă, suntem autorii cumsecade ale celor mai grozave activity report-uri, dar în planul vieții private ratăm întâlnirea
Depinde de noi, de noi doi, sa facem din vorbe fapte, din fapte trairi, din trairi amintiri, Sincere si cat se poate de bune, de dulci, frumoase si calduroase, Pentru ca mai tarziu, cand ne
(fragment) - Viața însă m-a trimis la ușa facultății de teatru din Cluj la patru luni după ce m-am mutat în noul meu oraș-casă. Tot în Cluj am cunoscut-o pe ea. O chema Ada… -
Ce triste sunt poveștile Ce se trăiesc doar în interior Le simți mereu săgețile Căci lasă în urmă numai dor. În ce straie frumoase sunt gătite Din păcate nu pot fi împărtășite Și găsești că
De cîteva zile, celebrul manager al firmei Danone, Emmanuel Faber, invitat la Școala de Comerț de la Paris pentru a susține un cuvînt în fața absolvenților, îmi amintește de Steve Jobs de la Apple și
Scusate se esisto! / Do You See Me? Ce te faci când ești o femeie tânără, drăguță, cu o droaie de diplome în arhitectură, adunate din întreaga lume, și cel mai bun amic al tău
S-a izbit cu tâmpla de înaltul cel mai înalt sfărâmând neînţelesuri ce nu le putea înţelege. Din ochii bulbucaţi de mirarea absurdului ţâşneau neîncăpătoare guri ce molfăiau incertitudinile existenţei. Rămânerile se pierdeau în hăuri, haotice
Perfectă din toate punctele de vedere, Suma a trei unghiuri ce-ar putea înconjura lumea, Trei forme stilate, volum complementar prin scădere fără vreo importanță dacă e marți sau lunea. Privește lumea doar din trei puncte
M-am impiedicat de tine pentru ca ai vrut. Tu mi-ai pus piedica ca sa te observ, ca sa poti sa ma ridici, iar eu am picat in aceasta capcana. M-ai ridicat, mi-ai zambit si spre
Atinge-mi sufletul, Străbate-mi cerul Adu-mi răsăritul Liniștește-mi grăbitul Respiră-mă încet, Memorează-mă Colorează-mă Curtează-mă.
M-am gândit la o definiţie care să înglobeze în sine iubirea, uitând că sunt anumite trăiri care transcend cuvintele. Şi, astfel, am încetat să încerc să definesc iubirea, întorcându-mi privirea spre trecutul ce mă ispiteşte.