Vin din abis și spre abis mă îndrept. Sar în mine însămi zece metri-n subconștient apoi cad alți zece metri-n actualitate. Încă-mi visez realitatea și mă întreb: "Unde am pus cutia aia cu vise?" ca
Îți oglindeai fața în transparența ferestrei și nedumerirea în transparența sufletului meu; curgea orașul, iar ochii mei lichizi te căutau prin zarea ca o geană moartă. Soarele-mi intra în ochi, la fel de plăcut și
Ce sunt eu când tu, lumină, te cobori ca pe-o tulpină ce ești tu – când trubadur – vin sărutul să ți-l fur să-l prefac ca la-nceput, cu răsufletul din rai, într-o splendidă grădina plina
Iti voi arata in zare Tot ce poate fi atins de soare: Dealuri verzi cu flori si spice Gandul nostru sa-l despice! Campuri-ntinse, nepatrunse De ochi curiosi, ascunse! Munti pletosi de drumuri multe Unul singur
Mai are rost sa îți scriu? Oricum a trecut ceva timp de când ai stat și m-ai ascultat cu adevarat. Au trecut ploi și soarele a apus pe fața ta de prea multe ori. Ai
Iată-mi privirea-nțepenită-n smalțul gândului tău, ce răsare orbitor prin lumi asimetrice! Iată cum am supraestimat puterea ermetică a visului încercănat de dor… Vinovat mi-a fost și candelabrul ospitalier ce-aprinde-n suflet o galeșă epavă de sfidare,
O zi din viata mea alege-ti! Atinge-o... ascult-o... pune-o la ureche Cuvintele ajung din urma vocea-ti Cea calda... ce-mi sopteste-n crestet. O preaiubire verde si plina de pacate Ce nu-si intorc privirea de la mine
(sau cum te poate ucide o noapte prin Călimani) Începusem să urcăm muntele de vreo jumătate de oră. Era cald, dar din cauza vântului nu simțeam asta. Tu mergeai în față, iar eu te urmam.
De-as fi o floare de liliac în luna mai, aș înflori în calea ta în zori pe-o ulicioară! Și-n toamnă-apoi, de mi-ai zâmbi, eu de emoție-aș înflori – a doua oară!
Ne dorim o amprentă lumească Mai mult decât cea cerească Căutăm să avem ceva palpabil Căci sufletul e controversabil. Un trup, un adevărat călător Căci sufletul e visător Pe trup îl îmbraci cu haine Sufletul
Vino pe ţărm... Nisipul nu-i fierbinte sub tălpile-mi desculţe, doar tăcut. Mâinile-abia aşteaptă să te-alinte, să fie iederi, buzele-n sărut să se topească iar şi iar, iubire... Vino pe ţărm, acolo unde eu te-aştept cu
Oamenii sunt FIINȚE VII, NU SUNT LUCRURI! Nu sunt de unică folosință, nu îi murdărești, nu poți să-i cureți, nu poți atunci când ai chef să-i scufunzi în pleceri, clipe și complimente, nu poți să
Eu sunt Cel ce sunt Şi-atât! Nici Dumnezeu şi nici Allah Ci doar esenţă din esenţă. Însă omul m-a-ncadrat În tipare şi religii Fiind că mintea-i e prea mică Să pătrundă prin vestigii. Dar ce
"Unii spun că în noaptea aceasta, exact la miezul nopţii, se deschid cerurile. Nu prea înţeleg cum s-ar putea deschide, dar aşa se spune: că în noaptea de Sânziene se deschid cerurile. Dar probabil că
Balansoarul gândurilor mele Leagănă iubirea printre stele. Bate-un vânt, pleacă-un gând Frunză legănată sunt De la inimă până ele. Iarba mea frumoasă, unduită Ești aleasa cerului gătită Tot cu foi de trifoi Înverzind de-atâtea ploi