M-am privit fugar în oglindă să văd câte dungi de viaţă am adunat... Tot ce am simţit, ce am trăit se citeşte pe frunte că într-un puzzle, piesă cu piesă. O urmă pe frunte,este oglindă
Sunt un vis morbid, vin din vid sau vii tu spre mine, sunt tot ce-ti doresti cand nu esti stresat si ti-e bine, sunt pasul mort cand tresari dupa 10 minute, sunt peisajul imperfect pe
Muzica dictează ritmul filmelor într-un eveniment-experiment. Sâmbătă și duminică, pe 27 și 28 februarie, începând de la ora 20.00, ShortsUP explorează limita dintre cinema și muzică la Sala Radio din București. Spectatorii sunt invitați să
80% din costul unui pachet cu țigări îl reprezintă taxele și accizele încasate de stat. 80%! Și, cu toate acestea, ne comportăm ca și cum nu ne-ar interesa acești bani... La o primă vedere, știrea
Peste iubirile din pumnii mei stransi Pasc caii albi Printe crucile rasturnate Ale unui cimitir de timp irosit Scrasnesc din dinti tacerile Pulverizand fluturi vineti peste muntii care se bat pentru un gram de libertate
Cum ajung oamenii la divorţ? O primă condiţie pentru a ajunge la divorţ e ca oamenii să fi consimţit la căsătorie. Acolo unii ajung uşor, alţii greu, dar majoritatea care trec la pasul acesta ajung
Colecţionez mai nou... timp Ubicuitatea temporală a erosului Aş vrea...să trăiesc momente.... Dar să fii şi TU acolo... Ar fi inestimabile să ştii... 19 jewels... rubinele anilor tăi Limba ta... poezie cristalină Părul tău... curea
Mă tot uit la peisajul contemporan inoculat, infuzat și intubat de o politică ieftină și de prost gust. Și nu găsesc, de ani buni încoace, modele în politică. Mi se pare ciudat cum toți fac
Suflete naufragiate in apele intunecate ale singuratatii plutind spre nestiutul sfarsit in cautarea insulelor dragostelor Acolo unde infloresc pustiurile si vorbele aruncate in mare Cenusa ta ma poarta spre dincolo si marea amara Nu stie
Safir inestimabil Blue ciel pătimaş Boboc de angelic iris Pătrund prin ei Abis al inocenţei tale Albastru infinit al unui suflet pur Îmi dau fior de patimă ingenuă Pierdut mă simt,în valuri de speranţă Aş
Eminescu și eu, două entități întârziate: El, romantic întârziat, Eu, poet întârziat! Dar amândoi, căutându-ne Patria ideală, Ascunzându/ne timpul: El cu obstinație-drapel, Eu cu fluturi-drapel, Cu căluți-verzi-pe-pereți – drapel. Eminescu și eu ne-am întâlnit, Când
M-am întrebat mereu... de ce oameni îşi spun unii altora durerile? Poate că astfel ele devin mai mici şi sunt mai uşor de purtat, iar pe moment pot chiar să dispară. Și totuşi, o durere,
M-ai găsit cu ochii deschişi şi te-ai furişat în ei, alunecând până în inimă. Acolo dragostea mea te-a înconjurat aşa cum marea îmbrățișează o insulă. Să închid ochii şi să te păstrez în inimă? Dar
Luna spune… nu apune, haide, fugi cu mine-n lume Stiu carari ascunse, multe, doar de mine azi vazute, Hai sa mergem impreuna Sa nu spuna lumea buna cate-n stele si in luna , Catre soare
Trist este sa fii fericit Dar si mai trist este sa fii grăbit Prin viaţa asta de-o furnică, Unde robit-ai fi de-o muncă, Si îndoit de treburi grele, Care te obligă sa uiti de tine